Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum; Sfântul Cuvios Pamvo

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum; Sfântul Cuvios Pamvo

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 18 Iulie 2019

Împăratul Iulian Apostatul (361-363) a ridicat prigoană mare împotriva creştinilor, tocmind dregători asupritori prin toate cetăţile imperiului. La Durostorum a trimis pe un chinuitor nemilostiv cu numele Capitolin, pierzător de oameni şi iubitor de idoli. Acesta, venind la Durostorum, a intrat în capiştea idolească şi a adus jertfe zeilor, închinându-se idolilor cei neînsufleţiţi. Apoi, într-o altă zi, ieşind la locul de judecată, a stat pe un scaun înalt cu mare mândrie şi a întrebat: „Este oare cineva în cetatea aceasta împotriva zeilor, mărturisind că este creştin?” Iar cetăţenii cu jurământ îl încredinţau că nu este în cetatea lor nici un om de felul acesta. Deci, auzind dregătorul că în cetate nu sunt mărturisitori ai lui Hristos, s-a bucurat foarte mult şi, chemând la sine pe supuşii săi, a făcut un ospăţ mare. Era însă în Durostorum un creştin cu numele Emilian care, în timp ce păgânii se desfătau, a intrat în capiştea idolească, având la sine un ciocan de fier, şi a sfărâmat toţi idolii, iar Altarul l-a răsturnat. Văzând cele întâmplate, dregătorul s-a mâniat şi a trimis slugile sale să îl caute pe cel care a făcut acestea. Atunci, fericitul Emilian a recunoscut cu vitejie fapta sa, pentru că păgânii prinseseră un alt om nevinovat pe care voiau să-l ducă la judecată. Pentru fapta sa şi pentru că a mărturisit că este creştin, Sfântul Emilian a fost bătut cumplit, apoi dregătorul a poruncit să fie aruncat în foc. Sfântul, stând în mijlocul văpăii, s-a însemnat cu semnul crucii, iar focul nu l-a atins pe el. Şi, rugându-se lui Dumnezeu, şi-a dat sufletul în mâinile Sale.