Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Mucenic Eupsihie; Sfântul Cuvios Vadim
Sfântul Mucenic Eupsihie (†362) era din Cezareea Capadociei și a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363). Eupsihie avea părinţi credincioşi, de neam bun, fiind mari dregători în cetate, iar ei l-au crescut pe fiul lor în dreapta credinţă şi în fapte bune. Astfel, el îi ajuta pe cei nevoiaşi şi săraci, având înţelepciune şi curăţie, încât viaţa sa era pildă vie de trăire creştinească. În vremea aceea, creștinii, care erau numiți de împărat „galileeni”, erau siliți prin diverse amenințări și chinuri să se lepede de Hristos. Văzând mulțimea de păgâni din Cezareea, care mergea să aducă jertfe zeilor, Eupsihie s-a umplut de râvnă pentru Domnul și, luând cu sine mai mulți creștini, a sfărâmat idolii din cetate. Fapta aceasta l-a mâniat cumplit pe Iulian Apostatul, care a poruncit ca toți cetățenii vinovați să fie uciși sau întemnițați, iar averile lor să fie confiscate, încă și bunurile bisericilor din cetate să fie luate, iar clericii să fie trimiși la oaste. Cetăţii i s-a luat numele ei împărătesc, Cezareea, urmând să fie numită cu numele său de dinainte şi să fie numărată împreună cu satele. Pe Sfântul Eupsihie l-au chinuit cumplit și l-au silit să aducă jertfe idolilor. Însă ostașul lui Hristos nicidecum nu s-a supus, ci cu bărbăție mărturisea credința cea dreaptă a creștinilor. De aceea, l-au spânzurat de un lemn și l-au strujit cu gheare de fier, apoi i-au tăiat capul cu o sabie. După moartea împăratului Iulian, creștinii din Cezareea au ridicat o biserică frumoasă deasupra mormântului Sfântului Mucenic Eupsihie.
