Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae; Sf. Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei

Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae s‑a născut în 16 noiembrie 1903, în satul Vlădeni, din județul Brașov, fiind cel mai mic dintre fiii binecredincioșilor creștini Ieremia și Reveca. De mic, tânărul Dumitru iubea slujbele Bisericii și citirea Sfintei Scripturi. A învățat la școala primară din satul natal și, cu mari eforturi, a urmat cursurile Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov. A studiat, apoi, la Facultatea de Teologie din Cernăuți, cu sprijinul Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, care mai târziu l‑a trimis la Atena pentru a‑și însuși limba greacă și a‑și desăvârși pregătirea teologică. În anul 1929, a devenit dascăl la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, unde și‑a format mulți ucenici. După un an, Dumitru s‑a căsătorit cu Maria Mihu, alături de care a întemeiat o frumoasă familie creștină cu trei copii. Primii doi prunci au adormit întru Domnul la vârste fragede, această încercare provocând multă durere părinților. Tânărul teolog a primit hirotonia întru diacon în 1931, iar, un an mai târziu, marele dar al preoției, dovedindu‑se un ales slujitor al Bisericii lui Hristos. Între anii 1936 și 1946 a condus Academia Teologică Andreiană. Tot în această perioadă, el s‑a aplecat cu multă evlavie asupra textelor filocalice, pe care le‑a tradus treptat, la început fiind ajutat de ucenicii săi, aflați în obștea Mănăstirii Sâmbăta de Sus: Cuvioșii Arsenie Boca și Serafim Popescu. Și‑a încheiat activitatea de dascăl la Sibiu, la presiunea autorităților comuniste, în 1947 fiind transferat la Facultatea de Teologie din București ca profesor la catedra de Ascetică și Mistică, ulterior încredințându‑i‑se și catedra de Teologie Dogmatică. La București, Sfântul Dumitru a locuit împreună cu familia în casa parohială a Bisericii „Sfântul Gheorghe”‑Vechi și, în scurt timp, a început să participe la întâlnirile mișcării isihaste „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, unde obișnuia să citească celor de față din noile sale traduceri ale scrierilor Sfântului Grigorie Palama, aducând, astfel, o fundamentare teologică și patristică năzuințelor pentru rugăciune și isihie. În 4 septembrie 1958, Părintele Dumitru Stăniloae a fost arestat de autoritățile comuniste pentru legăturile pe care le‑a avut cu persoanele implicate în mișcarea „Rugul Aprins”. Sfântul Dumitru și‑a săvârșit anii de temniță grea în închisorile de la Jilava și Aiud, răbdând multe chinuri, insulte și umilințe. Peste ani, Părintele Dumitru avea să mărturisească faptul că temnița a fost o „școală a rugăciunii”. După cinci ani de detenție, a fost eliberat, în 15 ianuarie 1963. Vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina i‑a încredințat apoi un post în administrația Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar din 1965 a reușit să îl readucă la Institutul Teologic ca profesor și îndrumător pentru doctoranzi. A fost deosebit de cinstit în lumea ortodoxă, mai ales de monahii din Muntele Athos, care, citându‑l în Tomosul din anul 1975, îl numeau „venerabilul dascăl ortodox de teologie”. În ultima parte a vieții, Sfântul Dumitru s‑a îmbolnăvit de cancer la stomac. El a fost spovedit pe patul de suferință de părintele său duhovnicesc, Sfântul Cuvios Sofian de la Antim, care l‑a încurajat să‑și poarte suferințele bolii cu încredere în Dumnezeu. Înainte de mutarea sa din această viață, Sfântul Dumitru Stăniloae a fost cercetat, în timpul rugăciunii, de Dumnezeu, de Maica Domnului și de sfinți. Bineplăcând lui Dumnezeu și oamenilor, prin viețuirea sa înaltă, și‑a sfârșit viața aceasta în ziua de 4 octombrie 1993, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.

Sfântul Ierotei era din Atena şi a fost unul dintre cei nouă sfetnici ai Areopagului, adică făcea parte din sfatul cetăţii. Sfântul Apostol Pavel a fost acela care i‑a insuflat Sfântului Ierotei dragostea faţă de învăţătura evanghelică şi tot el l‑a botezat în numele Preasfintei Treimi şi l‑a aşezat apoi episcop în Atena. Sfântul Ierotei a fost, deci, primul Episcop al Atenei. La rândul său, Sfântul Ierotei a fost învăţător neostenit al Sfântului Mucenic Dionisie Areopagitul, căruia multe povăţuiri i‑a oferit pe calea înţelegerii dreptei credinţe, adusă de Mântuitorul Iisus Hristos, spre mântuirea şi înnoirea lumii. Despre Sfântul Ierotei se mai ştie că la Adormirea Maicii Domnului în Ghetsimani, chiar dacă soborul Sfinţilor Apostoli era de faţă, totuşi Sfântul Ierotei s‑a învrednicit, în numele tuturor, să facă început cântărilor, la prohodirea celei Preacurate. Şi era Sfântul Ierotei cu totul înstrăinat şi îndepărtat cu sufletul de cele pământeşti, iar lucrurile acestea erau cunoscute de toţi oamenii, căci acest sfânt era cu adevărat cinstitor de Dumnezeu şi cuprins de dumnezeiască râvnă. Deci, vieţuind în chip bineplăcut Domnului şi bucurând cu faptele sale minunate pe îngerii din ceruri, s‑a mutat în pace la cereştile lăcaşuri.