Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sfântului Ioan Botezătorul
Sfântul Proroc Zaharia a fost preot la Templul din Ierusalim, în timpul împăratului roman Cezar August (63 î.Hr. - 14 d.Hr.) şi al regelui Irod cel Mare. Zaharia şi soţia sa, Elisabeta, una din fiicele lui Aaron, erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. N-aveau însă copii, pentru că Elisabeta era stearpă şi amândoi erau bătrâni. Însă, pe când preotul Zaharia era de rând la templu, îngerul lui Dumnezeu i-a vestit că Elisabeta va naşte pe Ioan Înaintemergătorul. Preotul Zaharia a fost ucis, în timp ce slujea în templu. Sfântul Proroc Ioan a crescut în pustie până la ceasul arătării sale în Israel.
