„Când Domnul şi Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui, pregătea venirea Sa în lume, care avea să se facă prin zămislirea de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei Maria, a socotit să ve
Sfântul Sfinţit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei; Sfânta Cuvioasă Gorgonia
Sfântul Policarp era din Efes şi s-a născut din părinţi binecredincioşi, Pangratie şi Teodora, pe când ei erau în temniţă pentru credinţa în Iisus Hristos. Fiind osândiţi la moarte, pruncul a fost luat şi crescut de o creştină milostivă, Calista, care l-a botezat, dându-i numele Policarp. Pe când avea 20 de ani, tânărul Policarp a aflat că Sfântul Evanghelist Ioan propovăduieşte cuvântul Domnului în părţile Asiei şi, dorind foarte mult să-l vadă, a mers la dânsul. Pe vremea împăratului Traian, Sfântul Ioan Evanghelistul l-a aşezat pe Sfântul Vucol episcop în Smirna, dându-i ajutor pe Sfântul Policarp. Asemenea şi Sfântul Vucol, înainte de a muri, l-a aşezat pe Sfântul Policarp în locul său. Păstorind vreme îndelungată, el i-a adus pe mulţi păgâni la Hristos. Către anul 158, Sfântul Policarp a mers la Roma, unde, împreună cu Papa Anicet, a statornicit data sărbătorii Învierii Domnului. Sfântul Policarp a fost ars de viu pe vremea împăratului Marc Aureliu pentru credinţa sa în Mântuitorul Iisus Hristos, primind astfel cununa muceniciei.



.jpg)


