Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii Mucenic Nicandru şi Marcian; Aducerea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat (Începutul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel)
Sf. Mc. Nicandru şi Marcian au fost ostaşi în armata romană de la Dunăre şi îşi îndeplineau slujirea în cetatea Durostorum, astăzi Silistra, pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). În 298, cezarul Maximian Galeriu a îndepărtat din armată pe creştini, arestându-i şi persecutându-i. Când a venit Maximian Galeriu în cetăţile de la Dunăre, Sfinţii Nicandru şi Marcian au mărturisit împreună cu alţi trei, Pasicrat, Valention, Isihie, şi cu veteranul Iuliu că sunt creştini, fiind aruncaţi în închisoare. Au fost cercetaţi, îndemnaţi şi apoi siliţi să se lepede de Hristos. Nevrând să se lepede de Mântuitorul, au fost bătuţi şi chinuiţi. Rămânând ei statornici în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, împăratul Maximian Galeriu a poruncit să li se taie capetele.
