„Când Domnul şi Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui, pregătea venirea Sa în lume, care avea să se facă prin zămislirea de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei Maria, a socotit să ve
Sfinții Mucenici Evlampie şi sora sa, Evlampia
Aceşti Sfinţi Mucenici au trăit pe vremea lui Maximian (286-305) şi din cauza prigoanei, împreună cu mai mulţi creştini, se ascundeau în munţi. Evlampie fiind trimis oarecând să cumpere pâine din oraş a fost prins de închinătorii la idoli şi dus în faţa judecătorului. Acolo el a mărturisit cu mult curaj că este creştin, refuzând să aducă jertfe lui Marte. În loc să jertfească, a poruncit idolului să cadă, şi căzând s-a sfărâmat în bucăţi. Fiind chinuit, a venit la groaznica privelişte şi sora sa, Evlampia, care mărturisind că este creştină se ruga de prigonitori să fie părtaşă la chinurile fratelui ei. Şi băgându-i pe amândoi într-un cazan cu apă clocotită, Sfinţii Evlampie şi Evlampia au rămas nevătămaţi. De aceea mulţi păgâni au crezut în Domnul Hristos. Apoi, celor doi li s-au tăiat capetele, primind astfel cununa muceniciei.



.jpg)


