Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru
Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru, care erau fraţi gemeni, au învăţat cioplitul în piatră de la Sfinţii Mucenici Proclu şi Maxim. Împăratul Liciniu (308-324) le-a dat celor doi fraţi o mare sumă de bani şi muncitori pentru a ridica un templu mare pentru toţi zeii păgâni. Însă Flor şi Lavru au dat banii primiţi săracilor şi au ridicat o biserică, fiind susţinuţi şi de Meretie, preotul idolilor care trebuia să supravegheze ridicarea templului, însă care a fost convertit la credinţă de cei doi creştini. Când au terminat biserica, Sfinţii Flor şi Lavru au scris în piatră, deasupra ei, „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor şi bucuria mucenicilor” şi au aşezat şi sfânta cruce. Văzând împăratul Liciniu că nu au ridicat un templu idolesc, a adunat pe toţi săracii care primiseră bani şi i-a aruncat în foc, iar pe Sfinţii Flor şi Lavru i-a închis într-un puţ unde şi-au dat sufletul lui Dumnezeu. (Diac. George Aniculoaie)
