Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic; Sfântul Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei
Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic au trăit pe vremea lui Diocleţian (286-305) şi fiind prinşi că sunt creştini, în cetatea Pompeiopole, au fost aduşi la judecată înaintea dregătorului Flavian. Tarah era bătrân, roman cu neamul şi avea slujba de ostaş. Prov era din Tracia, iar Andronic era din Efes. Pentru credinţa lor au fost cumplit chinuiţi, tăvăliţi prin cărbuni aprinşi, spânzuraţi cu capul în jos şi împunşi cu ţepuşe înroşite în foc. Zadarnice s-au dovedit însă toate acestea, căci sfinţii au rămas neclintiţi în credinţa lor. Apoi au fost aruncaţi la fiarele sălbatice, dar acelea nimic rău nu le-au făcut. Pentru aceasta au fost tăiaţi în bucăţi cu sabia şi aşa şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.
