Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie
Sfinţii Mucenici Tirs şi Calinic au trăit în vremea împăratului roman Deciu (249-251) şi a dregătorului Cumvrichie, prigonitor al creştinilor din părţile Nicomidiei, Niceei şi Cezareei Bitiniei. Sfântul Tirs a refuzat să jertfească idolilor în Helespont şi pentru aceasta a fost chinuit mult. Chinurile acestea au convertit pe preotul idolesc Calinic, căruia i s-a tăiat capul, iar Sfântul Tirs a murit în timpul chinurilor. Astăzi pomenim și pe Sfinţii Mucenici Filimon, Apolonie, Arian şi cei împreună cu dânşii, care au trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305) şi a lui Arian, dregătorul Tebaidei Egiptului. Apolonie era citeţ şi a fost prins împreună cu alţi 37 de creştini. El l-a plătit pe un comediant, Filimon, să aducă jertfe în locul lui, însă fapta a fost vădită. Dar Filimon a crezut în Hristos. Dregătorul a poruncit, atunci, să li se taie capetele sfinţilor, dar mai apoi, în urma unei minuni, a devenit creştin. Astfel, Arian a fost aruncat în mare, cu alţi patru creştini, dându-şi sufletele în mâna lui Dumnezeu.
