Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Theologica Arătatu-Te-ai astăzi lumii

Arătatu-Te-ai astăzi lumii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Theologica
Un articol de: Arhim. Mihail Daniliuc - 06 Ian, 2021

Bucuria sărbătorilor de iarnă continuă prin praznicul Botezului Domnului, dar și prin întâlnirea cu îngerescul chip al Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Mântuitorului Iisus Hristos. Sunt clipe de referință pentru obștea credincioșilor, care, odinioară, dar și astăzi, marchează cele două zile prin tradiții deosebite, pline de simțire și trăire creștinească. Sfințirea cea Mare a apei sau Agheasma Mare este o slujbă oficiată numai de Bobotează. Potrivit rânduielii din Minei, cu prilejul Arătării Domnului, slujba de sfințire a apei se poate săvârși la finalul Sfintei Liturghii din ajun, după terminarea Utreniei praznicului și, desigur, la finalul dumnezeieştii Liturghii  din ziua Epifaniei. Obiceiurile atât de frumoase și diverse caracteristice Bobotezei pot constitui subiectul unei lucrări de specialitate, însă, acum, ne vom limita doar la câteva aspecte ce țin de pregătirea noastră pentru marea sărbătoare a Teofaniei sau a Arătării Domnului.

Se pare că anul acesta nu vor fi viscole și geruri năprasnice ca altădată, când poporul credincios trebuia să înfrunte suflarea viforului ca să ajungă în sfintele locașuri spre a se împărtăși cu Agheasma Mare. Dealurile ninse, florile de gheață, lumina mohorâtă a lui Ghenar așterneau peste toate o aură de poveste. Chiar dacă acum cerul nu vrea să ne cearnă ninsori, iar luna lui Gerar se arată neașteptat de generoasă, cu temperaturi pozitive, slava și măreția praznicului nu suferă știrbire, căci este o sărbătoare de reînnoire a botezului nostru, prin care a început relația veșnică de viață și iubire cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Boboteaza aduce bucurie în viața credincioșilor și pentru că serbează arătarea Domnului în lume la vârsta de 30 de ani, după ce, în taină, în ascultare și rugăciune, a crescut în firea umană, pregătindu-Se în vederea lucrării Lui mântuitoare. De praznicul Arătării Domnului, odată cu trupurile, sfințim prin Agheasma Mare și casele, fântânile, pământurile, gospodăriile, locurile de muncă, mașinile cu care ne deplasăm ori spațiile unde ne desfășurăm activitățile cotidiene. Prin aceasta, se veselește toată făptura, arătând că Dumnezeu nu Se află doar în biserică, ci pretutindeni. O veche zicală românească spune că „omul sfințește locul”. Cum îl sfințim oare? Cel înstrăinat de Dumnezeu nu poate sfinți nimic. Duhul Domnului prezent în om sfințește și binecuvântează tot ce-l înconjoară. Numai dacă năzuim să ne sfințim existența prin păstrarea unei legături nezdruncinate cu Izvorul vieții și al sfințeniei, cu Dumnezeu, vom reuși să împlinim vorba din bătrâni.

Înainte de luminata sărbătoare a Bobotezei, în ajun, Biserica a rânduit post, în orice zi a săptămânii ar cădea acesta. Data de 5 ianuarie are o semnificație aparte, căci premerge unei mari minuni făcute de Dumnezeu asupra omului, după Nașterea cu trupul a Mântuitorului Hristos. Este vorba de faptul că omul - Sfântul Ioan Botezătorul - își va pune mâinile pe creștetul Domnului, al Creatorului său. Și atunci, cum să nu postim într-o astfel de zi, pregătindu-ne pentru excepționala întâlnire dintre Creator și creatură?! Mai postim și deoarece în ajunul Bobotezei se oficiază slujba Aghesmei Mari, cu care preoții merg pe la casele credincioșilor și le sfințesc. După rânduială, trebuie să gustăm din apa cea sfințită, or acest lucru nu-l putem face decât în stare de post și rugăciune, de ajunare. Biserica a rânduit un post de o zi și spre a ne reculege duhovnicește, ca să înțelegem cât mai deplin iubirea lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat, față de noi, oamenii. Desigur, postul din ziua premergătoare Botezului Domnului are o vechime foarte mare, de prin secolele 4-6, când catehumenii se pregăteau să primească botezul. După ce erau botezaţi, puteau să participe pentru prima dată la Liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească cu dumnezeieștile merinde. Dacă ajunul Bobotezei se întâmplă de luni până vineri inclusiv, pravila bisericească prevede post aspru sau chiar negru. Se ajunează până la ceasul al 9-lea, apoi se consumă doar fructe și legume uscate ori fierte, fără untdelemn. Dacă ajunul va cădea în zi de sâmbătă sau duminică, atunci nu se mai face ajunare totală, ci, după Sfânta Liturghie și slujba Aghesmei Mari, se pot consuma bucate gătite și cu untdelemn. Desigur că ziua de ajunare dinaintea Botezului Domnului simbolizează și starea de pocăință și curățenie ce ni se cere a o asuma înaintea perioadei de opt zile când vom gusta din Agheasma Mare, până la odovania sărbătorii.

Să ne pregătim, așadar, trupește și sufletește pentru întâlnirea cu Domnul și să zicem odată cu frumosul Condac al praznicului: „Ară­tatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoştinţă Te lăudăm. Venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina Cea Neapropiată”.

Citeşte mai multe despre:   Boboteaza  -   Botezul Domnului