Devotamentul faţă de Hristos şi curajul mărturisirii Învierii Sale

Biserica Ortodoxă o prăznuieşte astăzi pe Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa, una dintre Femeile Mironosiţe care au mărturisit cu mult curaj Învierea lui Hristos. Purtătoarele de mir au fost cele dintâi care au văzut Învierea Mântuitorului şi au binevestit-o Ucenicilor. Numele de Mironosiţe dat acestor femei evlavioase, care adeseori se aflau în apropierea Domnului Iisus Hristos slujindu-L cu credinţă, nu este unul întâmplător: întrucât Iosif din Arimateea şi Nicodim îngropaseră vineri, în mare grabă, trupul lui Hristos, ungându-L cu aloe şi smirnă, după obiceiul iudeilor, fără a folosi însă şi miruri de mare preţ, pentru aceasta, Femeile Mironosiţe, având ca nişte uceniţe dragoste fierbinte pentru Hristos-Domnul, cumpărând miruri scumpe, au venit dis-de-dimineaţă la mormânt ca să ungă ele însele trupul Domnului şi ca să împlinească, deci, ceea ce nu se putuse realiza din pricina grabei la îngropare.

Istoricul iudeo-creştin Hegesip († 180), care a fost şi episcop în Ţara Sfântă, menţionează tradiţia potrivit căreia Cleopa era fratele dreptului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria. Ulterior, informaţia consemnată de Hegesip a fost preluată de Eusebiu de Cezareea în celebra sa lucrare „Istoria bisericească”¹. Aşadar, Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa era cumnata Maicii Domnului. Fiul Mariei şi al lui Cleopa era „Iacov cel Mic” (Marcu 15, 40), numit şi „fratele Domnului” (Galateni 1, 19), autorul Epistolei Soborniceşti din Noul Testament, aflată între Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel şi întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, un altul decât Apostolul Iacov, fiul lui Zevedeu şi fratele Sfântului Evanghelist Ioan, şi altul decât Apostolul Iacov al lui Alfeu.

Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa era aşadar cumnata Fecioarei Maria. Aşa se explică denumirea de „frate” (adică vărul) al Domnului dată lui Iacov, această explicaţie făcând lumină, de fapt, în problema referitoare la „fraţii Domnului” (Matei 12, 46). Cuvântul fraţi - referitor la „fraţii Domnului” (Matei 12, 46, 48-49; 13, 55. Marcu 3, 31-35; 6, 3. Luca 8, 19-21. Ioan 2, 12; 7, 3-5. Fapte 1, 14. 1 Corinteni 9, 5) - exprimă cuvântul grecesc adelfoi (în ebraică: ah) şi are sensurile de fraţi, veri sau rude. Însă, în nici unul din cazurile amintite nu este vorba de fraţi după trup, ci de rude foarte apropiate, în special de verii Mântuitorului Iisus Hristos. Mai există şi cazuri în care prin expresia „fraţii Mei” se înţeleg ucenicii sau apostolii Domnului Iisus Hristos (Matei 28, 10. Ioan 20, 17-18)².

Maria lui Cleopa L-a urmat pe Hristos Domnul cu credință și nu L-a părăsit în ceasul sfintelor Sale Pătimiri. Ea şi Maria Magdalena i-au ajutat pe Iosif din Arimateea și pe Nicodim să coboare trupul Domnului de pe Cruce și să-L așeze în mormânt. Astfel, dragostea şi devotamentul Sfintei Mironosiţe Maria lui Cleopa față de Mântuitorul Iisus Hristos reiese şi din faptul că în ziua îngropării se afla la mormânt, împreună cu Maria Magdalena. „Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus. Iar acolo erau Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului” (Matei 27, 59-61), iar în dimineața Sfintei Învieri s-a grăbit împreună cu celelalte Femei Mironosițe să ungă cu miresme trupul Domnului.

O virtute principală a Sfintei Mironosiţe Maria lui Cleopa, ca de altfel a tuturor Femeilor Mironosiţe, este credinţa puternică în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Ea a crezut din toată inima că Iisus Hristos este Mesia Cel prezis de profeţi. Ea ducea o viaţă sfântă şi curată, în post, rugăciune şi înfrânare. Împreună cu celelalte Femei Mironosiţe mergea cu bucurie după Hristos Iisus, fiind martoră a minunilor Sale.

O altă virtute a sa a fost curajul mărturisirii Învierii lui Hristos. Femeile Mironosiţe au fost cele dintâi care au văzut şi au binevestit adevărul Învierii lui Hristos. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ele au binevestit „nu numai cele spuse de înger, ci şi cele văzute de ele (...). «Dacă pe mine nu mă credeţi, le spune îngerul, aduceţi-vă aminte de cuvintele Lui! Atunci mă veţi crede şi pe mine»! Apoi le dă dovadă: «Veniţi şi vedeţi locul unde fusese pus!» (Matei 28, 6). De aceea dăduse la o parte piatra, ca femeile să aibă şi de aici dovada Învierii. «Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea» (Matei 28, 7). Le porunceşte să binevestească şi celorlalţi Învierea; iar acest lucru le încredinţează şi mai mult”³.

Note:

¹ ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, Introducere la Epistolele Soborniceşti (Iacov; 1 şi 2 Petru; 1, 2 şi 3 Ioan; Iuda), Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2018, p. 1510.

²  Ibidem, p. 1218.

³  Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei (LXXXIX), în: PSB 23, Bucureşti, 1994, p. 994.