Postul Adormirii Maicii Domnului, timp al curăţirii sufletului de patimi

De astăzi, creştinii ortodocşi au păşit pentru două săptămâni într-o frumoasă şi binecuvântată perioadă din cursul anului bisericesc, Postul Adormirii Maicii Domnului, un timp sfânt al pregătirii duhovniceşti de curăţire a sufletului prin pocăinţă, prin abţinerea de la alimente de origine animală, prin rugăciuni mai intense, în special adresate Maicii Domnului (Acatistul şi Paraclisele Maicii Domnului), dar şi prin practicarea virtuţilor, cu precădere a milosteniei.

Postul Adormirii Maicii Domnului este un bun prilej de întărire în credinţă şi în fapte bune. Acesta a fost stabilit de Biserică pentru a ne reaminti de virtuţile şi darurile Sfintei Fecioare Maria şi de postul cu care ea însăşi s-a pregătit înainte de trecerea sa din această viaţă. Totodată, Postul Sfintei Marii, cum mai este denumit în popor, îi pregăteşte pe credincioşi pentru cele trei mari sărbători din luna august: Schimbarea la Faţă (6 august), Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (29 august).

Originea acestui post a fost fixată în secolul al 5-lea, la Ierusalim, după care practica de a posti în cinstea Maicii Domnului s-a generalizat în tot Imperiul Bizantin. De fapt, era un lucru firesc acela de a se generaliza în Biserică o perioadă dedicată Maicii Domnului, în care creştinii să postească şi să se roage mai intens, deoarece în acest fel este exprimată concret evla­via Bisericii faţă de Fecioara Maria, cea din care S-a întrupat Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu şi S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. Aşadar, postind în cinstea Maicii Domnului o venerăm pe ea şi îi aducem slavă Fiului ei, Iisus Hristos Mântuitorul lumii.

Maica Domnului este persoana cea mai însemnată dintre toţi sfinţii, pentru că a acceptat ca Fiul lui Dumnezeu să ia trup din ea şi să Se nască din ea. Aşadar, zămislirea şi naşterea Fiului este un act care pune în valoare voinţa Fecioarei Maria de a se face ascultătoare voinţei divine. De aceea, răspunsul ei oferit Arhanghelului Gavriil, „Fie mie după cuvântul tău!”, este socotit consimţământul întregii firi omeneşti exprimat prin consimţământul personal al Maicii Domnului.

La început, Postul Adormirii Maicii Domnului nu se ţinea peste tot la fel, însă, data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia în secolul al 12-lea când, Patriarhul Ecumenic Luca Crysoverghi a hotărât în cadrul unui sinod local ţinut în anul 1166 la Constantinopol ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august). Postul Adormirii Maicii Domnului este un post mai aspru, care se ţine după rânduielile Postului Mare. Tipicul cel mare și învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare recomandă ca lunea, miercurea şi vinerea să ajunăm până la ceasul al 9-lea (ora 15:00), când se poate consuma mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin.

Postul este strâns legat de rugăciune şi de pocăinţă. Prin practicarea rugăciunii ne încredinţăm, de fapt, viaţa lui Dumnezeu, iar truda zilei şi hrana însăşi sunt sfinţite. Prin pocăinţă ne întoarcem de la starea „împotriva firii” la cea „după fire” sau conformă cu firea, ne lepădăm de păcat şi perseverăm în virtute. În acest sens, profesorul Georgios I. Mantzaridis sublinia faptul că pocăinţa „nu este în ultimă analiză un fapt moral, ci existenţial. Nu aparţine nivelului psihologiei sau al comportamentului social, ci nivelului vieţii duhovniceşti. Precum păcatul nu constă, simplu, în încălcarea poruncilor morale, ci în îndepărtarea de Izvorul vieţii, de Dumnezeu, tot aşa şi pocăinţa nu constă simplu în îndreptarea morală, ci în întoarcerea la Dumnezeu şi în sălăşluirea în lăuntrul vieţii celei îndumnezeite. Pocăinţa rupe mintea de păcat şi o lipeşte de pomenirea lui Dumnezeu; o duce la unirea cea după har şi împreună-petrecerea cu Dumnezeu, ce se săvârşeşte tainic în inima omului, pe «tronul harului» (expresie aparţinând Sfântului Grigorie Palama, n.a.), şi îl unifică pe om” (G.I. Mantzaridis, Morala creştină, p. 101).

Fiind mort din punct de vedere duhovnicesc, omul nu mai are putinţa de a privi în interiorul său, de aceea se poate afirma că vederea păcatului este un mare dar al lui Dumnezeu făcut omului. De fiecare dată când rostim rugăciunea „Doamne şi Stăpânul vieţii mele” a Sfântului Efrem Sirul Îl rugăm pe Dumnezeu: „Dăruieşte-mi să-mi văd greşelile mele”. Rostul postului este, aşadar, spre folosul sufletului şi al trupului. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ne înfrânăm de la mâncare şi postim, aceasta nu-i fără un temei şi nu aşa, numai ca să stăm fără să mâncăm, ci pentru că dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, ne încredinţăm celor ale sufletului”.

La finalul celor două săptămâni de post, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, întreaga Românie, care este numită şi „Grădina Maicii Domnului”, va îmbrăca haine luminoase şi aceasta atât pentru mulţimea lăcaşurilor de cult care o au ca ocrotitoare pe Maica Domnului, cât şi pentru mulţimea românilor (aproximativ 2,2 milioane) care îşi serbează onomastica pe 15 august.