Ierarhi cărturari implicaţi în viaţa poporului

Când ne referim la Biserică, vorbim despre Dumnezeu și om, despre o istorie de două milenii, o cultură specifică dezvoltată în jurul ei, despre principii morale corecte, mărturisitori și apărători ai neamului strămoșesc, sfinți și martiri, mii de pustnici și preoți jertfitori care se roagă pentru binele neamului, educație, filantropie etc. În perioada „modernă”, 1821-1919, Biserica Ortodoxă Română a fost profund implicată în viața poporului, determinând fundamental evoluția ei viitoare spre Marea Unire.

Revoluția național-socială din 1921 a dus la crearea statului român modern, dar a deschis și o epocă nouă pentru Biserica Ortodoxă Română. La 1872, prin Legea Organică, s-a constituit Sfântul Sinod, iar la 25 aprilie 1885, Patriarhul Ecumenic Ioachim IV a emis tomosul pentru recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. După aceste evenimente majore pentru Biserica strămoșească, în viața societății românești s-a făcut simțit imediat aportul ei la bunăstarea poporului, la păstrarea și promovarea spiritualității ortodoxe, a culturii și învățămân­tului.

Înființarea de școli și manuale

Astfel, primul cârmuitor al Bisericii de dincolo de Prut, românul Gavriil Bănulescu Bodoni (1812- 1821), a înființat Seminarul Teologic din Chișinău și a purces la tipărirea unei noi ediții românești a Bibliei de la Petersburg. Alți ierarhi din această perioadă au contribuit la promovarea învăță­mân­tului românesc. Prin stăru­ințele Mitropolitului Veniamin Costachi din Moldova, a fost în­ființat un seminar la Socola, o școală elementară, una normală și gimnaziul de la „Trei Ierarhi”, un curs de inginerie condus de Gheorghe Asachi, Academia Mihăileană și Școala „de arte și meșteșuguri”, toate la Iași. Apoi, alte câteva școli elementare „ți­nutale” în marile orașe ale Moldovei. Tot în timpul lui, au fost traduse mai multe lucrări teologice din limba greacă și au fost tipărite peste 130 de cărți. O activitate similară a desfășurat și contemporanul său din Țara Românească, Mitropolitul Grigorie Dascălul.

În a doua jumătate a secolului, Mitropolitul Nifon, sprijinitor al Unirii Principatelor, a pus bazele unui seminar la București, iar în timpul Mitropolitului Calinic Miclescu s-au deschis cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

Alți episcopi de seamă din această perioadă și-au înscris numele cu vrednicie în rândul marilor cărturari ai poporului român: Chesarie de la Buzău, care a tipărit 60 de cărți și a înfiinţat în 1836 seminarul de acolo și Școala de zugravi-iconari; Filotei, care a tipărit Biblia în cinci volume, între 1851-1856; transilvăneanul Dionisie Romano, care a înfiinţat câteva școli în eparhie și a tipărit o serie de cărți. La Râmnic, s-au remarcat Sfântul Calinic de la Cernica, Grigorie Râmniceanul și Gherasim Timuș. Iar în Moldova, Episcopul Melchisedec Ște­fă­nescu al Dunării de Jos a scris mai multe manuale de istorie etc.

Iluminători ardeleni

Biserica Ortodoxă din Transilvania a fost cârmuită în această perioadă de Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, care a reușit să restaureze vechea Mitropolie a Transilvaniei, în 1864. Acesta a acordat o atenție deosebită învățămân­tului românesc, reorganizând Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, Gimnaziul ortodox român din Brașov și aproape 800 de școli elementare „confesionale”, numai în Arhiepiscopia Sibiului. Tot el a înființat o tipografie eparhială la Sibiu, în care a tipărit toate cărțile de slujbă, manuale didactice, lucrări istorice și publicații, precum ziarul „Telegraful Român”, care apare fără întrerupere din 1853 până azi. În 1861, s-a numărat printre cei care au înființat Asociația transilvăneană pentru cultură și literatura poporului român din Transilvania („Astra”), fiind primul ei preșe­dinte. Sub cârmuirea urmașilor săi, Miron Romanul și Ioan Meţianu, opera lui a fost continuată și s-a ridicat actuala Catedrală Mitropolitană din Sibiu.

Pe lângă acești ierarhi, mai mulți preoți de mir și călugări au lucrat pentru iluminarea neamului. La începutul secolului, nume­roși preoți transilvăneni și bănă­țeni (protopopul Nicolae Stoica din Mehadia, protopopul Ioan Tomici din Caransebeș) au publicat lucrări literare și istorice în limbile germană, sârbă și română, precum și lucrări de popularizare a cunoștințelor agricole.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au activat marii învă­țați de la Blaj, Timotei Cipariu, Ioan Micu Moldovan, Augustin Bunea, Episcopul Nicolae Popea al Caransebeșului, arhimandritul bihorean Vasile Mangra, preotul rășinărean Sava Popovici-Barcianu, Ioan Popescu și alții, care au realizat lucrări istorico-filologice, monografii istorice, manuale didactice și dicționare, studii pedagogice etc.

Participanți la marile bătălii

Învățământul teologic, presa bisericească („Telegraful Român” de la Sibiu, „Foaia Diecezană” de la Caransebeș, „Biserica Ortodoxă Română” din București, „Candela la Cernăuți”, „Revista Teologică” de la Sibiu, alte foi din Transilvania și Banat) au contribuit din plin la educarea poporului, îndeplinind un rol însemnat în păstrarea conștiinței naționale româ­nești și a limbii materne, punând bazele a zeci și zeci de fonduri și fundații, care au acordat burse și ajutoare elevilor, studenților și tinerilor meseriași săraci.

Totodată, numeroși slujitori ai Bisericii au sprijinit luptele poporului pentru dreptate socială, independență națională și unitate statală. În acest sens, menționăm preoții și călugării care l-au sprijinit pe Tudor Vladimirescu, Re­vo­luția din 1848, precum preotul Radu Șapcă, ­ieromonahul Ambrozie, arhimandritul Iosafat Snagoveanul, preoții Simion Balint, Simion Groza, Simion Prodan, care au luptat cu Avram Iancu etc.

Sfântul Andrei Șaguna a fost considerat „diplomatul” revoluției românești din Transilvania, îndeplinind misiuni la Curtea imperială de la Viena. Mulți alți ierarhi (frații Neofit și Filaret Scriban, arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, Filotei la Buzăului, Sfântul Calinic de la Râmnic) au fost membri ai Divanurilor Ad-hoc și au sprijinit alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate Române.

Mulți călugări și călugărițe s-au angajat voluntar în serviciile sanitare în timpul Războiului de Independență din 1877, preoți din Transilvania au organizat colecte pentru război ori s-au aflat printre memorandiștii din 1892, iar alții, precum Vasile Lucaciu, Miron Cristea, Nicolae Bălan, au participat la bătăliile Primului Război Mondial și au contribuit la realizarea Marii Uniri.