Obiecte de tezaur din Muzeul Mănăstirii Pasărea

Gândul înfiinţării unui muzeu în cadrul Mănăstirii Pasărea, din comuna Brăneşti, judeţul Ilfov, a apărut în anul 1964 şi s-a concretizat trei ani mai târziu. O mare parte a pieselor din patrimoniul muzeal au fost donate de monahia Arcadia Rădulescu. În anul 2013, clădirea muzeului, cât şi mobilierul au fost restaurate. Colecţia actuală cuprinde icoane, broderii, tablouri, tipărituri vechi, stampe, icoane pe sticlă, cristaluri, argintărie, ceramică.

Colecţia muzeală de la Mănăstirea Pasărea a fost reorganizată de maica Emanuela Tăbăraş, muzeograf şi ghid al mănăstirii, cu ajutorul monahiilor Teodora Moroianu, Gregoria Coşuleanu şi a surorilor Mihaela şi Maria Baciu.

Zestrea de tezaur a mănăstirii a pierdut pentru totdeauna obiecte preţioase, mai ales sfinte vase. Majoritatea pieselor rămase datează din veacul al XIX-lea. Conform maicii Emanuela Tăbăraş, cea mai veche piesă este un potir, dăruit la doi ani după ce s-a statornicit viaţa monahală la Pasărea. Între cele câteva potire care s-au păstrat, merită a fi menţionat cel din anul 1837, argintat, cu paharul aurit şi împodobit cu cizelură aplicată, care înfăţişează patru medalioane cu imaginile celor patru evanghelişti.
De asemenea, în muzeu pot fi admirate mai multe sfinte discuri (vase de metal argintate sau aurite, în forma unei farfurii plate, susţinute, de obicei, de un picior scund). Cel mai vechi este datat ianuarie 1824.
Majoritatea icoanelor sunt realizate pe lemn şi provin din achiziţii şi donaţii. „Sunt lucrări variate, cu tematici diverse. Dintre toate, se remarcă icoana Schimbarea la Faţă, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Remarcabilă este şi icoana Rugul Aprins. Mai sunt, de asemenea, icoane executate în stil realist şi icoane lipoveneşti. Nu mai puţin importante sunt icoanele pe sticlă realizate în Transilvania secolului al XIX-lea”, adaugă maica ghid.
În aceeaşi sală mare, luminată, a muzeului, în care au loc evenimentele culturale găzduite de mănăstire cu diferite ocazii, pot fi observate şi câteva cruci de mână. Cele mai preţioase sunt din lemn, ferecate cu metal filigranat şi datează din primii ani ai veacului al XIX-lea.
Maica Emanuela atrage atenţia asupra cădelniţelor expuse, tot de secol XIX, care se remarcă prin frumuseţea execuţiei.
Interesant este că cea mai veche candelă este şi astăzi folosită, expusă între candelabrul principal şi catapeteasma Bisericii „Sfânta Treime”. Este din argint, prevăzută cu cinci braţe şi cizelată cu motive florale. Pe corpul principal se evidenţiază trei îngeri cu câte o sabie în mâna dreaptă, iar în mâna stângă poartă chivotul unei biserici cu o singură turlă. A doua candelă cu importanţă deosebită pentru istoria locului luminează, şi astăzi, icoana Maicii Domnului din catapeteasma bisericii mari.
„Multe alte obiecte din metal cu sau fără întrebuinţări liturgice, realizate cu multă măiestrie prin ciocănire, gravare, incizare sau cizelare în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, se află astăzi în tezaurul mănăstirii noastre, fie la muzeu şi veşmântărie, fie în incintele celor două biserici”, explică maica Emanuela.

File de carte veche, țesături, elemente de artă laică

Colecţia de carte veche este şi aceasta un segment important al patrimoniului muzeal de la Pasărea. Cuprinde aproximativ 200 de volume, în general teologie patristică, omiletică, liturgică şi hagiografii. Majoritatea sunt tipărituri slavoneşti şi româneşti, din veacurile al XVII-lea şi al XIX-lea. Unele sunt atent şi măiestrit legate, altele sunt ferecate. Aceste cărţi rare au ajuns la mănăstire prin donaţie sau cumpărare. Cea mai veche dintre tipărituri datează din 11 iunie 1670, apărută la Lvov. 

Pe de altă parte, colecţia de carte manuscrisă se limitează la un număr de 12 exemplare, conform inventarului din muzeu. Toate au fost redactate la Mănăstirea Cernica. Cuprind cântări psaltice, expuse pe sute de pagini, înfrumuseţate cu motive florale şi geometrice, în nuanțe de roşu, verde, galben.
Cât priveşte broderiile şi ţesăturile, maica Emanuela Tăbăraş spune că în muzeu se găsesc trei antimisuri pe pânză. „Primul dintre ele a fost dăruit, în anul 1863, de către Mitropolitul Nifon Rusăilă, al doilea de Mitropolitul Calinic Miclescu, din anul înscăunării sale, şi ultimul este de la Mitropolitul Ghenadie Petrescu, datat 18 mai 1893.”
Muzeul Mănăstirii Pasărea cuprinde şi elemente de artă laică. În cea de-a doua sală micuţă a clădirii, unde este păstrată zestrea culturală şi spirituală a acestui aşezământ monahal, se află câteva dintre lucrările sculp­torului Gheorghe D. Anghel. Artistul, care îşi doarme somnul de vechi în cimitirul sfântului locaş, şi-a trăit ultimii ani de viaţă într-o casă a mănăstirii.