Românii și valorile în care cred

În linii mari, profilul psihologic al românului se suprapune unei imagini descriptive a trăsăturilor dominante de personalitate în raport cu alte tipologii de personalitate specifice celorlalte popoare. Realizarea însă a unui profil psihologic al poporului român este un demers pe cât de provocator, pe atât de dificil.

De 30 de ani românii sunt într-un proces amplu de recon­strucție a unui tip de personalitate cu trăsături identitare stabile, de referință, trăsături transmise din generație în generație, dar și în raport cu noile provocări moderne. De aceea putem spune că profilul de personalitate al românului este într-un proces de definire culturală și identitară. Sistemul de valori este dat adesea peste cap de realitățile imediate, de forța și presiunea externă. Ceea ce este caracteristic poporului român și-i dă o con­sistență temporală este tocmai unitatea rezultată din diversitatea trăsăturilor dominante de personalitate. Românii au știut întotdeauna să se adapteze noilor realități fără a pierde elemente definitorii din structura profundă a ființei naționale. Astăzi, după perioada întunecată a regimului comunist, ne aflăm în situația în care mentalitatea vechiului regim o regăsim adesea în practicile și comportamentele generale ale românului, deci nu putem vorbi de o dispariție a vechiului regim, dar în acelaşi timp nu putem vorbi de nașterea unei noi mentalități, cu un profil identitar bine conturat. Profesorul Daniel David crede că tinerii au alergie la individul colectivist („doar noi şi ai noştri”) şi la concentrarea puterii („eu sunt şeful”). Tânăra generație și-a schimbat profilul psihologic de suprafață, dar mulți dintre ei și-au însuşit valorile profilului de adâncime, fapt demonstrat de participarea tinerilor la viața religioasă.

Cum ne-a găsit Centenarul?

Românii nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât alții, însă modul în care se percep sau îi percep pe alții, modul în care își definesc viitorul sau își apără anumite valori fundamentale exprimă dominantele de personalitate în raport cu alte tipologii. Centenarul națiunii române i-a găsit pe români destul de debusolați, fără repere valorice funcționale, fără o elită care să ofere modele de gândire și comportament în acord cu noile provocări moderne.

Ca o reflecție psihoculturală, românii au un potențial înalt de adaptabilitate, de flexibilitate relațională, un nivel ridicat de creativitate și învățare, dar și un nivel ridicat de inteligență generală. Din nefericire, aceste calități nu sunt formate și dezvoltate la adevărata lor poten­țialitate. Pe de altă parte, ca trăsături negative românii au un sentiment profund de neîncredere în propria personalitate, în semeni, fie că sunt cunoscuți sau necunoscuți. Gradul înalt de suspiciune îi face adesea să fie intoleranți și lipsiți de minimă empatie.

Stima de sine este una scăzută, dar adesea ascunsă de ochii celorlalți, exprimând complexe de inferioritate sau, prin compensare, de superioritate. Cercetările în psihologia comparată au arătat că românii au scoruri ridicate la imaginea de sine, având tendința permanentă de a arăta cât de com­petenți sunt, ascunzând practic problemele cu stima de sine, cu sentimentul valorii personale. De asemenea, românii au scoruri ridicate la indicatorul putere socială, o dorință, dusă adesea la extrem, de a obține un statut social chiar în dezacord cu convingerea lipsei de valoare exprimată prin stima de sine scăzută. Scoruri ridicate înregistrează și la conformismul social, acesta nefiind întotdeauna redus la respectarea normelor explicite, ci și a celor implicite, informale. Interesant este și raportul dintre interesul personal și cel social-civic.

Stimă de sine scăzută și fără încredere în proiecte de viitor

Pragmatismul și interesul personal se impun ca trăsături dominante în fața implicării și asumării de responsabilitate civică. Deși în Legea Educației Naționale este statuat ca ideal educațional formarea și dezvoltarea perso­nalității autonome și creative, ne putem întreba în ce măsură instituțiile educaționale şi-au atins obiectivele sau finalitățile cu grad înalt de generalitate. Un indicator important specific personalității românului este și gradul redus de autonomie în luarea deciziilor importante în viață. De aici un anumit stil evitant, o stimă de sine scăzută și un grad înalt de incertitudine în ceea ce privește acțiunile și proiectele de viitor.

Familia, munca și religia reprezintă o unitate valorică funcțio­nală în structura profundă a personalității românului. Pentru români familia are o importanță covârșitoare, prin intermediul acesteia românul își creează premisele siguranței și a stării de bine. Este un refugiu din fața agresiunii contextului social. Din păcate, familia, ca și societatea în ansamblu, și-a schimbat în anumite aspecte profilul psihologic de suprafață. Fenomenul migrației (când multe familii au cunoscut traumele despărțirii), o schimbare a raportului dintre familie și carieră în consonanță cu valorile universale ale moder­nității, bulversările economice, dar și cele de natură culturală (vezi fenomenul mass-media prin care adesea sunt spălate creierele), toate acestea au condus la o vulnerabilizare a instituției familiei românești.

Românii pun mare accent pe personalizarea relațiilor umane, de aici un atașament față de ceea ce înseamnă familie. Normativitatea este secundară personalizării relațiilor umane. Profesorul Daniel David spune ca la români preocuparea pentru binele altora nu depășește zona familiei și ajunge uneori maxim până la persoanele pe care le cunosc. Exprimată printr-un individualism egoist, personalitatea românului este una colectivistă și nu una individualist universalistă.

S-a vorbit adesea, cu multă com­petență metodologică, despre două tipuri de profiluri de personalitate ale românului – un profil de adâncime și un profil de supra­față. Astfel se explică anumite contra­dicții între diferitele trăsături de personalitate (ba românii sunt toleranți, ba sunt intoleranți, ba sunt ospitalieri, ba nu sunt, ba sunt harnici, ba sunt leneși etc.). Profilul psihologic de adâncime este expresia trasăturilor cardinale, de natură culturală și spirituală, cele care au contribuit decisiv în anumite momente ale istorie. Aceste trăsături sunt atemporale, sunt stabile și greu de destructurat. Am putea spune că ele formează in­conștientul colectiv al românului.

Când triada familie-muncă-religie funcţionează, românului îi e bine

Profilul psihologic de suprafață are trăsături și valențe dominant sociale, conjucturale, sunt instrumente de adaptabilitate și de protejare a trăsăturilor profunde. Acestea oferă prima imagine a profilului de personalitate. Să luăm un exemplu. Dacă în ana­lizele sociologice din anii 1988 și 1993 realizate de Septimiu Chelcea cinstea era o trăsătură importantă în autopercepţia românilor, în anii 2012-2015 ea nu mai reprezenta o trăsătură specifică poporului român. În ceea ce priveşte munca, dacă o analizăm din perspectiva profilului de adâncime, aceasta reprezintă un pilon important în definirea perso­nalității. Dacă o analizăm prin prisma profilului conjunctural, de adaptabilitate facilă la noile realități, aceasta nu mai reprezintă o valoare importantă de afirmare socială, de prestigiu. Acolo unde funcționează triada familie-muncă-religie, acolo munca devine o valoare determinantă pentru profilul psihologic. Izolată de acestea, munca devine corvoadă, activitate lipsită de sens şi de satisfacții.

Aceste schimbări de poziție în sistemul de valori sunt absolut fi­rești și sunt determinate de con­dițiile social-economice și culturale de la un moment dat, însă nu putem vorbi de o lipsă de rezonanță a valorii de cinste la români. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că trăsăturile de personalitate ale românului sunt influențate de structura și de mecanismele insti­tu­ționale ale statului român. Românii plecați în afara țării s-au adaptat cu succes la mecanismele funcționale ale sta­telor dezvoltate. Am putea concluziona că schimbările produse la nivelul de su­pra­față al profilului psihologic nu au influențat în mod hotărâtor profilul psihologic de adâncime, caracterizat în special prin triada familie-muncă-religie. Părintele D. Stăniloae vorbind despre poporul român spunea că atâta vreme cât alte popoare sunt oarecum capsulate în modul lor unilateral de a fi, românii dovedesc o deschidere excepțională în toate laturile. Iată o altă trăsătură din profilul de adân­cime. Pentru a completa profilul psihologic, putem constata că majoritatea românilor au scăzute capacități manageriale, de organizare socială, o incapacitate de a lucra în echipă, de a crede în valoarea perso­na­li­tă­ții lor. Important este cum intervenim în a valorifica anumite calități naturale ale românului, iar pe de altă parte, pentru a diminua anumite trăsături negative. Una din soluții este schim­barea paradigmei educa­țio­nale în spiritul principiului enun­țat anterior. O educație bazată pe formarea și dezvoltarea resurselor umane de natură constructivistă, dublată de crearea unui sistem de valori meritocratic, ar putea să reprezinte o perspectivă optimistă de evoluție a socie­tății româ­nești.