Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Tradiții românești neuitate dincolo de Ocean

Tradiții românești neuitate dincolo de Ocean

Galerie foto (11) Galerie foto (11) An omagial

Românii din țară arată, de obicei, un sentiment profund, statornic, chiar frățesc, față de cei plecați departe de locurile unde s-au născut, cu dor de familiile lor, de mormintele celor dragi și de tradițiile pe care le-au luat, fie şi în parte, cu ei. Cei care au călătorit dincolo de hotarele țării au întâlnit, mai ales în preajma bisericilor românești, co­munități ale conaționalilor, unite și animate de idealuri sfinte, simțăminte, trăiri și bucurii.

 Călătoriile întreprinse dincolo de Ocean, cum a fost și participarea la târnosirea a două biserici românești, în anii 2015 și 2016, la Las Vegas și Detroit, mi-au redescoperit bucuriile legate de tradiția românească, de credința autentică și de alesele virtuți pe care le-au moștenit românii din moși și strămoși, perpetuându-se până în prezent, de multe ori cu mari greutăți.

Într-un astfel de prilej am întâlnit-o pe doamna Ruxandra Didi Alexe, artist plastic, iconar și om de cultură, după ce, în anul 2002, îl întâlnisem la Detroit pe soțul ei, domnul George Alexe. M-au impresionat nu doar pentru îndelungata lor ședere și activitate, în marea de străinătate, în special a eruditului cărturar și funcționar bisericesc George Alexe, cât mai ales pentru strădaniile lor, rar întâlnite.

Deşi nu aveau mari posibilități materiale, au arătat, prin fapte meritorii, dragoste față de Biserică și de țara natală, pe care le-au cinstit cu asupra de măsură.

Vreme de aproape jumătate de veac, familia Alexe s-a aflat în eparhia arhipăstorită de vlădica Victorin Ursache, considerat de către credincioși, clerici și monahi sau de către cei care l-au întâlnit măcar o singură dată un adevărat sfânt, care se ruga pentru toți. De multe ori, înaltul ierarh îi întreba pe cei din preajmă: Poți să faci acest lucru?, referindu-se la diverse treburi, sarcini, unele dintre situații fiind inedite. Dacă răspunsul era pozitiv, continua întrebarea: Dar vrei să-l faci? Adică, ai vrea să-l împlinești cu toată inima?

Arhiepiscopul Victorin a avut o misiune deosebit de grea. Posibilitățile materiale erau modeste, infrastructura lipsea, călătorea în condiții simple, de multe ori cu autobuzul, iar alteori cu vaporul. Din câte știu, în îndelungata perioadă de slujire dincolo de ape nu a agreat călătoriile cu avionul... A trecut prin multe încercări, privațiuni, urmăriri ori felurite piedici și avea să înțeleagă, odată cu trecerea anilor, cât de efemere sunt ascultările și demnitățile lumești, chiar şi cele eclesiale. Nu i-a venit să creadă când s-a confruntat cu proteste și semnături adunate împotrivă-i, de la mulți cărora le făcuse bine și le fusese îndrumător vreme îndelungată. Puțini au fost cei care l-au iubit până la capăt și i-au cinstit căruntețile, după cum se și cuvenea. Cineva mărturisea cu discreţie că inclusiv o nepoată de-a lui, stabilită în Canada, ar fi semnat împotriva lui, când anii mulţi s-au adunat...

Într-o vizită a familiei Alexe în țară, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist i-a poftit la Reședința Patriarhală și i-a întrebat: Și voi ați semnat contra Arhiepiscopului? George Alexe i-a răspuns: N-aș putea vreodată să semnez împotriva unui ierarh!

Doamna Ruxandra Alexe, având largă deschidere față de viața spirituală, a fost mereu alături de Biserica românească și de Arhi­episcopul Victorin. Soțul ei, George Alexe, a fost creștin de elită. A iubit Biserica și a slujit-o, împlinind multe ascultări, printre care și cea de secretar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America și Canada. A scris, a conferențiat, a cântat la strană, iubind muzica, după ce fusese o vreme ucenicul maestrului Nicolae Lungu, care i-a fost naș de cununie.

George Alexe, deşi a publicat doar două cărți, intitulate Țărmul dinspre cer și Ajungă vieții, a scris mult mai mult: a cules folclor, editând culegeri cu tematică specific tradiţională, multe eseuri, articole, studii teologice, militând, prin toată activitatea sa, pentru unitatea și comuniunea românilor.

A editat ziarul Comuniunea românească, care a apărut vreo 11 ani. În condițiile dificile ale regimului comunist, a întreprins multe călătorii în țara natală, pregătind adeseori daruri, atunci când cunoscuții și necunoscuții lor au trecut prin nenumărate încercări.

Constatând că nu avea posibilități financiare să-și publice lucrările, a oferit mai mult la altarul slujirii aproapelui. A organizat Corala România, alături de care a concertat la Washington, cu prilejul bicentenarului Americii, și la Edmonton, în Canada, la un congres bisericesc.

Doamna Ruxandra Didi Alexe m-a impresionat prin grija arătată memoriei soțului ei. Întâlnirea și apoi corespondența noastră sunt slove de mărturie despre importanţa iubirii autentice dintre soți, în cazul de față, care niciodată nu piere…

George Alexe a văzut lumina zilei la Smârdan, în județul Buzău, fiind născut la 26 noiembrie 1925, într-o familie cu trei copii. Părinții săi i-au inspirat dragostea față de credința ortodoxă, de învățătura Bisericii strămoșești, educându-l în spiritul respectului pe care îl datora preotului din sat, părinților, neamurilor și cunoscuților. L-au îndemnat să lucreze cu tenacitate, străduindu-se să-și câștige bucata de pâine cu mult sârg, asemenea părinților săi, agricultori harnici și credincioși de mare nădejde ai Bisericii. A urmat studiile la Seminarul Teologic Chesarie Episcopul  din Buzău, apoi pe cele universitare și postuniversitare la Institutul Teologic din București. În perioada 1948-1969 a ostenit la Sectorul cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor, la Biblioteca Sfântului Sinod și la Departamentul de Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Române. De asemenea, a funcționat în Corala Patriarhiei, sub bagheta cunoscutului dirijor și muzicolog Nicolae Lungu.

După ce s-a stabilit peste Ocean, în anul 1969, a desfășurat o bogată activitate în cadrul Departamentului publicațiilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America și Canada, la început lucrând cu arhidiaconul Bartolomeu Anania la editarea revistei Credința, precum și la almanahul cu același nume, publicații oficiale ale eparhiei românești de pe continentul nord-american.

A înființat, împreună cu soția, Societatea culturală și corală România de pe lângă Catedrala Ortodoxă Română Sfânta Treime din Detroit, Michigan, iar vreme de 11 ani a inițiat colecția literară și teologică Comuniunea românească. A ostenit ani la rând pentru a edita cărți, reviste, studii, eseuri, articole și a participat la numeroase congrese, întruniri, simpozioane, manifestări culturale și artistice, a invitat grupuri corale populare și patriotice românești, a inițiat expoziții de artă, a făcut cunoscută muzica psaltică bizantină, fiind de folos multor frați români, lucrând în preajma Arhiepiscopului Victorin și a arhimandritului Vasile Vasilache, râvnitorul român sacerdot din America acelor ani.

George Alexe a manifestat omenia și dorul care îi caracterizează pe cei din neamul românesc. A fost preocupat de valorile românești eterne, de Ortodoxie, dar și de tradiția sfântă, în care a fost educat în anii interbelici. Mărturisea că a fost influențat de personalităţile vremurilor și avea aleasă prețuire pentru profesorii de teologie Ioan G. Coman, Teodor M. Popescu, Dumitru Stăniloae şi Nichifor Crainic, cu care a avut legături apropiate. La înmormântarea fostului său profesor de teologie, preotul Gala Galaction, în cimitirul Mănăstirii Cernica, a fost desemnat, în numele foștilor studenți și ucenici, să rostească un cuvânt de evocare, afirmând că marele teolog și scriitor a fost un adevărat apostol al credinței strămoșești.

În perioada misiunii din America a organizat diverse întâlniri, pe unele găzduindu-le chiar în casa lui sau în diferite locații pe care le închiria. Astfel, a primit numeroase vizite ale unor ierarhi din România, între ei aflându-se Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei (în anul 1999); Episcopul Teofan Sinaitul, mai târziu Mitropolit; Episcopul și apoi Mitropolitul Antonie Plămădeală; Mitropolitul Nicolae Corneanu; părintele arhimandrit Sofian Boghiu; numeroși profesori de teologie, monahi, clerici, demnitari și intelectuali de marcă.

Casa familiei Alexe a fost mereu deschisă, iar de multe ori, când Arhiepiscopul Victorin avea oaspeți, ei pregăteau toate cele necesare. Agapa avea discuții cu tematici variate: teologie, trăire românească, arte plastice, muzică, datini și obiceiuri românești. Pentru toate acestea, familia Alexe s-a străduit întreaga viață.

Exemplul acestor români de marcă se oferă și altora în Anul omagial al pastorației românilor din afara României, arătând rolul determinant al credincioșilor mireni, cărturari și practicanți ai principiilor evanghelice, primitori de străini și stăruitori în lucrarea lor, care nu au primit întotdeauna recunoştinţa cuvenită, dar care și-au împlinit misiunea până la capăt. Ei nu și-au uitat obârșia, credința și simțămintele românești pe care le-au împărtășit cu mărinimie și altora. Astfel de români merită cinstirea și amintirea posterităţii!