În seara zilei de 29 octombrie 2025, la ora 18:30, racla cu cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, va fi adusă la Catedrala Națională, unde va fi așezată spre închinare în Sfântul Altar. Racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou va rămâne aici până la încheierea perioadei de închinare și trecere a pelerinilor prin Sfântul Altar al Catedralei Naționale, respectiv ziua de miercuri, 5 noiembrie 2025, ora 24:00, urmând ca, ulterior, să fie readusă la Catedrala Patriarhală cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, de pe Colina Patriarhiei.
Biroul de presă al Patriarhiei Române
Sâmbătă, 4 aprilie 2026, în ajunul marii sărbători a Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile), Patriarhia Română și Arhiepiscopia Bucureștilor vor organiza, în București, Pelerinajul de Florii, la care vor participa ierarhi, preoți, monahi, monahii și credincioși mireni din Capitală și din județul Ilfov.
În contextul apariției recente pe rețelele de socializare a unor conturi care pretind, în mod fals, că reprezintă personal clerical și monahal, și prin intermediul cărora se solicită bani în schimbul unor practici neortodoxe (ghicitorie, „dezlegări”, „vrăjitorii” sau alte activități de natură ocultă), Patriarhia Română atrage atenția asupra acestor tentative de fraudă, îndemnând la conștientizarea fenomenului și informarea corectă, din surse oficiale, asupra modalităților de efectuare a donațiilor.
Patriarhia Română precizează că slujbele liturgice dedicate sărbătorii Învierii Domnului (Sfintele Paști) vor fi săvârșite la Catedrala Patriarhală istorică „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, situată pe Colina Bucuriei din București.
În data de 9 martie celebrăm ziua de pomenire a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia și Ziua Comemorării Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989. În fiecare an, la această dată, avem îndatorirea morală de a ne aminti de românii care au luptat împotriva regimului totalitar comunist, mărturisind credința ortodoxă împotriva ateismului și care au fost închiși în lagăre și închisori, îndurând aici suferințe inimaginabile, iar unii dintre aceștia înfruntând chiar moartea.
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi
„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Fraților, Hristos, venind Arhiereu al bunătăților celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta. El a intrat o dată pentru totdeauna în
Cuviosul Tit (secolul IX) a trăit pe vremea luptei împotriva sfintelor icoane. Iubind din tinereţe pe Hristos, s-a lepădat de lume şi a intrat într-o mănăstire cu viată de obşte. „Luând îngerescul chip,
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 519-522 „Ucenicul (Sfântului Gheorghe Pelerinul), Protosinghelul Damaschin Trofin din Mănăstirea Neamț,
Sărbătoarea Floriilor din Duminica Stâlpărilor este o zi binecuvântată, plină de bucurie şi pace cerească. Floriile reprezintă momentul din an când sărbătorim Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”[2]. Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea morții [...] și începătura altei vieți, veșnice”[3].
Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră ş
