„Ca să aibă liniște sufletească, omul trebuie să deprindă exercițiul recunoștinței”

Duminică, 14 ianuarie, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit Sfânta Liturghie, cu binecuvântarea Înaltpreasfin­țitului Părinte Mitropolit Iosif, în Parohia Ortodoxă Românească „Sfinții Nicolae și Brigid de Kildare”, din Galway, Irlanda.

Împreună cu Preasfinția Sa au slujit și părintele protopop Călin Florea și părintele paroh Tudor Ghiță.

Parohia Ortodoxă Românească „Sfinții Nicolae și Brigid de Kildare” este o comunitate de cre­dință care adună în jurul Sfântului Potir atât români, cât și irlandezi, nemți, ucraineni, greci și georgieni, cu toții mărturisitori ai credinței ortodoxe.

În cadrul Sfintei Liturghii, Crezul și rugăciunea „Tatăl nostru” au fost rostite în șase limbi.

În cuvântul adresat celor prezenți, ierarhul Hușilor a vorbit despre recunoștință, subliniind tipologia omului nerecunoscător.

Preasfinția Sa a vorbit despre experiențele de viață din care putem înțelege lucrarea tainică a lui Dumnezeu: „Sunt multe situaţii care ni se par ilogice, pe care nu le înţelegem și nu le găsim rostul. Însă, lăsându-ne duși de asumarea suferinţei pe care o avem, căpătăm o înţelegere mult mai profundă. Este ceea ce confirmă și psihologii - o suferinţă este mult mai ușor de suportat în momentul în care o îmbrăţișăm.

Dacă vom căuta să o respingem și să găsim tot felul de explicaţii, vom constata că ni se va părea extrem de împovărătoare. Pe măsură ce îmbrăţișăm, cu iubire, suferinţa, vom simţi că aceasta nu mai constituie pentru noi ceva care ne încovoaie, care ne dărâmă sau, pur și simplu, ne așază într-o stare de mare disperare”.

Părintele Episcop Ignatie a afirmat că lipsa de recunoștință trădează o fire mândră și arogantă: „Tipologia omului care cerșește recu­noștința este următoarea: se răzbună, este nemulțumit, reproșează binele pe care l-a făcut. Omul care știe să fie recunoscător niciodată nu va reproșa binele pe care îl face, oricât de dezamăgit ar fi și oricât de nerecunoscători ar fi cei care primesc binele. Este foarte greu, însă noi Îl avem model pe Iisus Hristos. Pe Cruce, când a fost răstignit de cei cărora le-a făcut mult bine, nu le-a reproșat absolut nimic. Unde este reproș, este, în mod obligatoriu, și lipsă de recunoștință. Unde este recunoștință, este și gratuitatea faptei bune, fără nici un fel de pretenție”.