Noi provocări bioetice în Franța

Într-o societate care cunoaște diferite grade de secularizare și laicizare, anunțul făcut de Arhanghelul Gavriil Sfintei Fecioare Maria de Buna Vestire, înțeles de cele mai multe ori sub aspectul de început al mântuirii, așa cum și troparul sărbătorii o menționează, are și alte semnificații, mai ales în ceea ce privește demnitatea ființei umane și, în general, aduce o viziune coerentă din perspectivă teologică asupra darului vieții, a nașterii și a copiilor.

Una dintre promisiunile făcute în timpul campaniei electorale din 2017 de către președintele Emmanuel Macron vizează tocmai o problemă legată de etică, și anume extinderea dreptului la servicii de procreare medical-asistată (PMA) la cuplurile de femei, dar și femeilor singure (celibatare). Textul de lege va fi prezentat Consiliului de Miniștri al Republicii Franceze cel mai probabil în iunie 2019, în funcție de agenda parlamentară și de situația politică a țării. În acest moment, PMA este legală („les lois bioéthiques” din 1994 și revizuite ultima dată în 2011), dar este rezervată doar cuplurilor heterosexuale infertile, ce se află în vârstă reproductivă (adică mai puțin de 43 de ani pentru femei) sau celor care sunt susceptibile de a transmite o boală gravă nou-născutului. Sunt aprobate două tehnici: inseminarea artificială și fecundarea in vitro.

Guvernul a propus ca elaborarea noului text legislativ legat de PMA să fie precedată de o etapă de reflecție a tuturor parlamentarilor - indiferent de opțiunile politice, pentru a găsi punctele de convergență și pentru a identifica opțiunile fezabile asupra subiectelor etice și morale care vor decurge din această extindere legis­lativă a dreptului la PMA - recunoașterea filiației copiilor născuți cu ajutorul unei mame surogat (gestation pour autrui - GPA, interzisă în Franța, dar legală, spre exemplu, în Regatul Unit sau în Portugalia). Prin urmare, dacă legea va fi modificată și votată, toate femeile vor putea recurge la această tehnică de procreare.

În 2017, Comité consultatif national d’éthique (CCNE), alcătuit din specialiști în domeniul cercetării științifice, dar și din „persoane alese pentru interesul și competența lor în problemele etice”, s-a pronunțat favorabil cu privire la extinderea dreptului la PMA pentru femeile singure și pentru cuplurile de femei. În schimb, și-a menținut opinia în ceea ce privește GPA - căci „prin GPA putem asista la un posibil proces de mercantilizare a corpului uman”, după cum susținea Jean-François Delfraissy, pre­ședinte al CCNE.

Spre ce ne îndreptăm?

Conférence des évêques de France - Conferința episcopală a Bisericii Catolice din Franța, printr-un amplu material din septembrie 2017, punea accentul pe demnitatea actului pro­cre­ației, încurajând o viziune creș­tină atât asupra dorinței de a avea copii, ei fiind înțeleși ca dar și binecuvântare de la Dumnezeu, cât și asupra suferinței pe care o au cuplurile care nu pot avea copii. „Nici o suferință în legătură cu dorința de a da naș­tere unui copil nu poate legitimiza procesele de fertilizare și modelele de sarcină asemănătoare cu fabricarea, comercializarea sau instrumentalizarea unei ființe umane în slujba altor ființe umane sau, mai mult, în serviciul științei sau al societă­ții”, se afirmă în documentul citat. Totodată, problematica este văzută și într-o manieră pragmatică, dar foarte cuprinzătoare: „Suprimarea legală a tatălui, prin faptul că donatorul este anonim, ar încuraja diminuarea din punct de vedere social sau chiar evitarea responsabilităților tatălui biologic. O asemenea de­viație ar reprezenta nu numai o problemă antropologică, ci și o problemă psihologică și socială. Putem accepta colectiv faptul că oamenii sunt văzuți ca simpli furnizori de materiale genetice și că procrearea umană este astfel asemănătoare producției?”

Biserica Ortodoxă, prin Enciclica Sfântului și Marelui Sinod (Creta, 2016), a afirmat și susținut următoarele: „Dreptul la naştere este primul dintre drepturile omului. În calitate de comuniune divino-umană, în care fiecare om reprezintă o fiinţă unică, destinată pentru comuniunea personală cu Dumnezeu, Biserica se opune oricărei tentative de obiectivare a omului, de transformare a sa într-o cantitate măsurabilă. Nu este permis nici unei descoperiri ştiinţifice să atingă demnitatea omului şi scopul său divin. Omul nu este definit numai de genele sale. (...) Înţelegerea ortodoxă a omului se opune, aşadar, divinizării arogante a omului şi a drepturilor lui, precum şi înjosirii umilitoare a persoanei umane în vastele structuri economice, sociale, politice şi comunicaţionale contemporane”.

Impactul noilor tehnologii în viața omului este cunoscut atât prin numeroasele studii din reviste de specialitate, cât, mai ales, din viața de zi cu zi. Astfel, întreaga viață, de la momentul conceperii (nu trebuie uitată mărturia scripturistică legată de viața intrauterină: „Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt” - Luca 1, 41), până la moar­te este trecută prin filtrul noii viziuni asupra omului. Ca o ființă care își poate prelungi viața cu ajutorul dezvoltării tehnologice, dar cu o morală depersonalizată și mercantilă. Viziunea asupra vieții nu mai are o profundă componentă etică, ci, prin depersonalizare, adică prin anonimizarea trecutului și a moște­nirii genetice, omul poate ajunge un simplu produs comercial.