Parohia românilor din Geneva

Oportunitatea înfiinţării primei parohii ortodoxe române din Elveţia a apărut la începutul anilor '70 ai secolului trecut, la Geneva, după numirea de către Consiliul Ecumenic al Bisericilor a pr. prof. dr. Ion Bria (†2002) de la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti (astăzi Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul", din cadrul Universităţii din Bucureşti). Aflând de prezenţa permanentă a părintelui Bria la Geneva, credincioşii de aici l-au rugat să celebreze pentru ei slujbele din sărbătorile importante din an, dar şi în duminicile în care programul de la CEB i-ar permite. Părintele Bria a răspuns afirmativ, începând celebrarea primelor Liturghii în limba română.

Slujba Învierii Domnului din anul 1973 a fost săvârşită pentru prima dată în capela Centrului ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambésy, în prezenţa şi cu binecuvântarea mitropolitului Damaskinos al Elveţiei. După construirea Catedralei greceşti "Sf. Pavel" din Chambésy, această capelă a devenit disponibilă, ea fiind obţinută ulterior (1975) pentru oficierea permanentă a slujbelor ortodoxe în limba română.

Fondarea statutară a Parohiei ortodoxe "Învierea Domnului" din Geneva a avut loc în anul 1975 în baza deciziei primei Adunări constituante a credincioşilor ortodocşi români din Geneva - Lausanne şi Yverdon, care s-a întrunit la 5 ianuarie 1975. Membrii Consiliului Parohial, aleşi cu acea ocazie, au cerut patriarhului Justinian Marina să aprobe constituirea parohiei lor şi ea să fie sub acoperirea canonică a Patriarhiei Române. Prin Actul sinodal din martie 1975, patriarhul a răspuns pozitiv cererii Adunării parohiale constituante, punând parohia nou-înfiinţată sub jurisdicţia administrativă a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Centrale şi Meridionale de la Paris.

Numirea unui preot paroh

Părintele Ion Bria de la Consiliul Ecumenic al Bisericilor s-a ocupat în continuare de activitatea administrativ-pastorală a parohiei până la numirea unui preot paroh, care s-a întâmplat abia în anul 1977, în persoana pr. Emil Roman, din Arad, acesta slujind până în anul 1984. Părintele Emil Roman nu era un necunoscut al parohienilor pentru că urmase cursurile Institutului Ecumenic Bossey, timp în care venise în contact cu o parte din credincioşii parohiei. El avea deja o experienţă pastorală pe care o câştigase ca slujitor al unei parohii din Arad, dar şi una administrativ-bisericească, în calitate de consilier la Episcopia Aradului.

La recomandarea Bisericii Ortodoxe Române, preotul Emil Roman a deţinut pe perioada activităţii sale la Geneva şi un mandat în Comitetul pentru Islam în Europa, din cadrul Conferinţei Bisericilor Europene, din Geneva, participând la întrunirile anuale ale acestuia în diferite ţări din Europa.

În această perioadă a intervenit şi scindarea comunităţii româneşti din Elveţia. Fenomenul nu era tipic românilor de aici, aflaţi cât de cât în jurul acestei parohii din Geneva. Scindarea diasporei româneşti exista de mult în Franţa (Paris), America etc. Ea n-a făcut decât să ajungă şi la Geneva. Amintim acest impact pentru că, deşi fondată liber de către cei care au pus bazele parohiei spre slujirea tuturor, aceasta nu s-a mai putut adresa, în divizare, tuturor (de prin anul 1979), după cum ne declară părintele Vergil Vâlcu, actualul paroh.

Activităţile parohiei după 1984

Preotul Vergil Vâlcu a preluat activitatea administrativ-pastorală a parohiei la 10 noiembrie 1984, la aproape un an după plecarea preotului Emil Roman, răstimp în care a suplinit din nou părintele Ion Bria (CEB). Nici părintele Vâlcu nu era tocmai necunoscut de către credincioşii parohiei, întrucât în anul 1983 urmase cursurile Institutului Ecumenic de la Bossey, timp în care luase parte, ca diacon, la unele Liturghii celebrate în capela din Chambésy.

Având experienţa diasporei româneşti încă de pe vremea studiilor teologice în SUA, părintele Vâlcu s-a adaptat repede situaţiei de la Geneva. Era nevoie aici de o lucrare pastorală de fidelizare a unor credincioşi marcaţi de scindare şi de una de credibilizare a lucrării preoţeşti, în întâmpinarea unor tendinţe contestatare. Acestea nu se puteau obţine însă prin predici, ci printr-o permanentă slujire corectă, nepartizană, dezinteresată şi în favoarea tuturor. Lucru, de altfel, în deplin acord cu profilul personal al noului preot slujitor.

Din cadrul activităţii parohiale, din cele relatate de părintele Vâlcu menţionăm: îmbogăţirea bibliotecii parohiale cu un număr important de scrieri teologice din colecţia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, traduse în limba română; o nouă tehnoredactare a buletinului trimestrial "Învierea", care din 1992 apare într-o formă redusă, iar din 2000, ocazional; organizarea a trei simpozioane (1986, 1987, 1988) pe teme religioase la Institutul Ecumenic Bossey, cu concursul Preafericitului Părinte Daniel, actualmente Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, profesor pe atunci la acest institut.

De asemenea, dintre activităţile parohiei în timpul părintelui Vâlcu mai sunt de reţinut: organizarea şi găzduirea, în anul 1988, a Simpozionului aniversar: "300 de ani de la tipărirea Bibliei de la Bucureşti - 1688", simpozion care a avut loc în Catedrala greacă "Sfântul Pavel" din Chambésy, cu participarea unor înalţi reprezentanţi ai Bisericilor din Geneva, a doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi a mitropolitului Elveţiei; înfiinţarea pe lângă parohie (1986) a "Asociaţiei culturale George Coşbuc", avându-l ca preşedinte pe regretatul muzician şi rapsod popular prof. Haralambie Ioviţă, consilier parohial. Aceasta a organizat mai multe serate culturale (aniversări ale unor personalităţi ale culturii române) şi de divertisment ("Balul Mărţişorului"); acţiuni caritative, între care, cea mai importantă, trimiterea de ajutoare în România în perioada imediat următoare evenimentelor din 1989; recondiţionarea capelei parohiale de la Chambésy (1990); implicarea în exprimarea canonic-unitară, apropiată, a credincioşilor români din Geneva şi Lausanne, cu satisfacţia unor rezultate vizibile, cu începere din anul 1993; punerea în valoare, mai evidentă, a tineretului parohiei, care a constituit şi Corala parohială, capabilă să interpreteze, pe patru voci, colindele şi alte compoziţii corale româneşti; organizarea festivităţilor de aniversare a 20 de ani (1995), a 25 de ani (2000) şi a 30 de ani (2005) de la înfiinţarea statutară a parohiei.

Pe lângă activitatea parohială, părintele Vergil Vâlcu a reprezentat Biserica Ortodoxă Română, pe perioada 1986-1990, în Comitetul pentru Islam în Europa, din cadrul Conferinţei Bisericilor Europene de la Geneva, luând parte la reuniunile acestuia din Marsilia, Amsterdam, Milano şi St. Petersburg. De asemenea, din anul 1987, pr. Vâlcu face parte din Comisia de dialog teologic catolic-ortodox, din Elveţia.