Pelerinaj în Athos, vreme a odihnei și a zidirii sufletești

Bucurie, soare, lumină, căldură și drumeţie, toate fac din perioada verii care a trecut momentul pentru care ne-am pregătim și ostenit cu grijă de călătorie și rezervări de bilete, pentru a ne asigura că nu am ratat ocazia de a ne odihni. Cu toate acestea, mulți revin din concediu mai obosiți decât au plecat. Propunerea noastră de a fi pelerini în locuri de odihnă firească, prin rugăciune și cuvânt de folos, a venit din pelerinajul pe care l-am făcut în Sfântul Munte al Athonului. Grădina Maicii Domnului, republică monahală, loc al încremenirii timpului și al depășirii cerului, toate acestea sunt doar câteva recomandări pentru oricare dintre noi care ar putea porni într-o altfel de călătorie.

Împreună cu grupul de pelerini, am ajuns cu vaporul pe mare, apoi cu pasul pe potecile bătătorite și abrupte, la mănăstirile Dionisiu și Grigoriu, unde am fost primiți ca fii ai binefăcătorilor și ctitorilor acestor chinovii. Părinții de la Dionisiu nu au ezitat să ne vorbească despre contribuția ctitorului principal, Sfântul Voievod ­Neagoe Basarab al Țării Româ­nești, care a susținut dintru ­început lucrarea de edificare a așezământului, ridicând o biserică pe mormântul părintelui său duhovnicesc, Sfântul Ierarh Nifon, pentru ca acum să ne întâmpine din minunata icoană în mozaic ce se află la intrarea în mănăstire.

„Suntem obligați să vă ospețim, fiindcă datorită dumneavoastră, românilor, avem astăzi mănăstirea!”

La Grigoriu, deopotrivă, au fost amintiți și ceilalți domnitori români care au susținut în ­secolele al XVIII-lea și al XIX-lea rectitorirea mănăstirii, distrusă de un incendiu devastator. ­Părintele Panareta ne-a întâmpinat cu mare căldură și bucurie, ne-a scos din altar moaștele sfinților, începând cu mâna Sfintei Mucenițe Anastasia, izbăvitoarea de otravă, și ne-a ospețit spunându-ne: „Suntem obligați să vă ospețim, fiindcă datorită dumneavoastră, românilor, avem astăzi Mănăstirea Grigoriu!” Bucuria noastră a fost ­înzecită de faptul că părinții de la Grigoriu și din celelalte mănăstiri athonite încă mai păstrează vie vizita pe care bine-cunoscutul duhovnic și predicator român, arhimandritul Cleopa Ilie, a făcut-o în anul 1977 în Sfântul Munte, slujind și vorbindu-le aghio­riților, fiind însoțit de un grup de viețuitori de la Mănăstirea Sihăstria Neam­țului, printre care amintim pe arhimandritul Victorin Oanele, starețul mănăstirii, arhimandritul Ioanichie Bălan, dar și pe actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci tânărul teolog Dan Ilie Ciobotea. Părintele Damaschin Grigoriatul, învă­țând românește, a tradus și a editat la Grigoriu, în limba greacă, Patericul românesc și aproape toate lucrările duhov­nicești ale părintelui Cleopa și ale altor duhovnici contemporani români, însă și din lucrările ­despre martirii și mărturisitorii români din temnițele din perioada comunismului.

Aproape de moaștele Sfintei Maria Magdalena

În căutarea bucuriilor pe care le amprentează Sfântul Munte în inima pelerinilor, am ajuns, urcând pieptiș, la Mănăstirea Simonopetra (rectitorită de evla­viosul domnitor român Mihai Viteazul), întâmplându-se chiar la ziua marelui praznic al Sfintei Maria Magdalena, ocrotitoarea chinoviei. Fiind în Grădina Maicii Domnului, am rugat-o pe mironosița întocmai cu Apostolii, atât de apropiată de Prea­sfânta Fecioară Maria, să ne ­învrednicească să-L întâlnim și noi, în grădina inimii, pe Însuși Mântuitorul, care să ne strige și pe noi pe nume așa cum, ­odinioară, a strigat-o pe ea, în grădina Mormântului Învierii. La slujirea de hram de la Simonopetra au venit mulți pro­topsalți din celelalte așezăminte aghiorite pentru o Priveghere neîntreruptă, de 12 ore, care, prin lungimea ei, arată că omul poate mult mai mult să se roage decât crede el. La Sfânta Liturghie arhierească, slujită la răsăritul soarelui, în preajma moaștelor Sfintei Maria Magdalena, toată suflarea a vibrat către înaltul cerului. Părintele stareț Elisei și viețuitorii din obște ne-au reamintit cu mare bucurie de pelerinajul pe care l-au făcut, cu cinstita mână caldă a Sfintei Maria Magdalena, la Iași, în anul 2015, fiind adânc mișcați de evlavia și credința închinătorilor români.

Apropiindu-se vremea coborârii din Sfântul Munte, ne-a cuprins sentimentul că trebuie să re­nunțăm înainte de vreme la starea pe care a trăit-o și Sfântul Apostol Petru pe Tabor, la evenimentul Transfigurării, fiindcă și pentru noi întâlnirea cu părinții sfintei chinotite și cu stareții și duhovnicii de la Vatopedu, Stavronichita, Simonopetra, Pantocrator, Marea Lavră, Prodromu, Lacu, însă și cu atâția alți viețuitori aghioriți din toate neamurile pământului, inclusiv din Australia, America sau Asia, a reprezentat cu adevărat o vreme a odihnei și a zidirii sufletești.

Pelerinajul este o căutare a sensurilor profunde a existenței omului, însă acesta trebuie să fie caracterizat de iubire de Dumnezeu și de sacrificiu de sine, pentru că numai renunțând de cele telurice putem nădăjdui în cele celeste. Locurile și părinții aghioritici întâlniți în această căutare a odihnei și a liniștii necesare cunoașterii lui Dumnezeu sunt întotdeauna repere în orientarea noastră vremelnică. Sunt multe pelerinaje pe care le putem face, atât în țară, cât și la Locurile Sfinte pentru creștini. Noi am găsit locuri de pelerinaj și în nordul îndepărtat al Europei, unde s-au nevoit sfinții din primul mileniu, însă pentru dinamica și vitalitatea liturgică și monahală am poposit pentru câteva clipe la Athon, în această peninsulă ruptă parcă dintr-o altă lume.

Pentru că suntem trecători în această viață, către Împărăția cea veșnică și nestricăcioasă, pentru că suntem pelerini prin viața aceasta tumultuoasă, cu toate provocările și angoasele ei, vă propun să deveniți și pelerini buni ai Sfântului Munte, care va pecetlui inimile voastre cu harul iubirii și milei Prea­sfin­tei Născătoare de Dumnezeu, Stareța grădinii sale athonite.