Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar 150 de slujitori ai sfintelor altare, la înmormântarea părintelui Constantin Cojocaru

150 de slujitori ai sfintelor altare, la înmormântarea părintelui Constantin Cojocaru

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Tudorel Rusu - 21 Feb, 2014

Valoarea unui om se vede şi din numărul celor care aleg să-l conducă pe acesta pe ultimul drum, să-l vadă pentru ultima oară, aducându-i un omagiu şi o rugăciune, renunţând la o mică parte din timpul lor. Lucrul acesta l-a dovedit pe deplin înmormântarea părintelui Constantin Cojocaru, fost profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, la Seminarul „Sfântul Mitropolit Dosoftei“ din Suceava şi la Seminarul „Sfântul Gheorghe“ din Roman, la care au participat nu mai puţin de 150 de preoţi. Mai mult decât atât, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost cel care a condus slujba de prohodire, aducând cuvânt de mângâiere familiei îndurerate şi rugând pe Dumnezeu să îi dăruiască preotului trecut în veşnicie bunătăţile Sale cele cereşti.

Zile de doliu şi de mare durere în satul Lunca, comuna Vânători, judeţul Neamţ, unde părintele Constantin Cojocaru, fost profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, la Seminarul „Sfântul Mitropolit Dosoftei“ din Suceava şi la Seminarul „Sfântul Gheorghe“ din Roman, plecat la Domnul pe data de 16 februarie 2014, a fost condus pe ultimul drum joi, 20 februarie. Tristeţea zilei de înmormântare a adus cu sine totuşi şi o certitudine pozitivă: faptul că a fost prezent un sobor de peste 150 de preoţi, condus de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de alte câteva sute de credincioşi veniţi din toată ţara, a arătat încă o dată cât de iubit a fost eruditul profesor şi duhovnic.

Înainte de slujba înmormântării, a avut loc Sfânta Liturghie oficiată de IPS Mitropolit Teofan, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în biserica parohiei Lunca - Vânători, Protopopiatul Tg. Neamţ, comunitate în care părintele Constantin Cojocaru a slujit ca preot paroh mai mulţi ani. În timpul slujbei arhiereşti, încet-încet, curtea lăcaşului de cult a început să se umple de persoane care au dorit să-i aducă un ultim omagiu părintelui, printre aceştia aflându-se mai multe generaţii de foşti elevi seminarişti, care l-au avut ca profesor.

Slujba prohodirii a avut loc în curtea bisericii, printre slujitorii care au participat numărându-se arhim. Timotei Aioanei, Superiorul aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, arhim.  Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, arhim. Macarie Bogus, stareţul Mănăstirii Sinaia, pr. Ioan Dogaru,  protopop al Protopopiatului Târgu Neamţ, pr. Valentin Tofan, protopop al Protopopiatului Piatra Neamţ, pr. Vasile Ţoc, protopop al Protopopiatului Roznov, pr. Vasile Lăiu, protopop al Protopopiatului Bârlad, arhim. Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia,  pr. prof. Ioan Mihoc, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, pr. prof. Constantin Muha, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob“ Dorohoi, pr. prof. dr. Ilie Macar, precum şi mai mulţi profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.

Profesor pentru cinci ierarhi

Înainte de înhumare şi de înconjurarea bisericii cu sicriul celui neînsufleţit, au avut loc cuvântările şi prezentarea mesajelor de condoleanţe. Primul mesaj prezentat a fost cel al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Părintele Constantin Cojocaru - profesor de vocaţie şi slujitor jertfelnic“, citit de arhim. Timotei Aioanei, Superiorul aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte.

„Începând cu data de 1 aprilie 1979, la solicitarea fericitului întru pomenire patriarh Teoctist Arăpaşu, pe atunci mitropolit al Moldovei şi Sucevei, părintele Constantin Cojocaru a revenit în Moldova pentru a preda la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, unde a profesat timp de 12 ani. Între anii 1991-1995, a activat ca profesor la nou înfiinţatul Seminar Teologic «Mitropolitul Dosoftei» de la Suceava, aducându-şi contribuţia la organizarea şi formarea acestei şcoli teologice. De asemenea, în anul şcolar 2008-2009 a predat la Seminarul Teologic «Sfântul Gheorghe» din Roman. La toate aceste şcoli de teologie a predat atât disciplinele care ţin de secţia teologie istorică, precum şi materiile: pastorală, îndrumări misionare, limba latină, limba şi literatura română, istoria literaturii universale, logica ş.a.. Părintele Constantin Cojocaru a fost o făclie care a luminat vreme îndelungată, din a cărei căldură şi strălucire s-au împărtăşit foştii elevi, unii dintre ei deveniţi astăzi episcopi (cinci la număr), preoţi şi monahi jertfelnici ai Bisericii Ortodoxe Române. În decursul anilor a scris numeroase studii şi articole, cu caracter istoric şi pastoral-misionar, pentru publicaţii teologice de specialitate. Dintre lucrările publicate în volum, amintim: «Paşi prin secole de istorie bisericească» (2005), «Cronicarul Eftimie de la Căpriana şi ucenicul său Isaia» (2005) şi monografia «Satul şi parohia Lunca, comuna Vânători, Neamţ» (2006). Darul său de a transmite, în scris sau în vorbire, învăţătura şi istoria Bisericii, talentul de a se face accesibil deopotrivă intelectualilor şi oamenilor simpli îl aşază în rândul clericilor cărturari ai Bisericii noastre“, s-a arătat în mesajul Preafericitului Părinte Patriarh.

A urmat apoi mesajul de condoleanţe al Preasfinţitului Episcop Macarie al Europei de Nord, cel care a fost alături de părintele Cojocaru în ultimele clipe ale vieţii sale, mesaj ce a fost citit de pr. prof. univ. dr. Viorel Sava de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. „Din mila lui Dumnezeu am reuşit să-i fiu la căpătâi părintelui profesor Constantin C. Cojocaru, în ultimele clipe ale vieţii sale pământeşti, rostind rugăciunile de dezlegare, iar după încredinţarea sufletului său pe braţele Mântuitorului Iisus Hristos, am putut săvârşi prima slujbă de pomenire. Neputând să rămân la praznicul înmormântării, doresc să transmit acest mesaj de condoleanţe, întru rugăciune şi recunoştinţă, ca fost elev al sfinţiei sale la Seminarul Teologic din Suceava. Părintele profesor Constantin C. Cojocaru a ştiut să îmbine în mod armonios slujirea altarului cu activitatea didactică şi cu slujirea semenilor. Cursurile susţinute la seminariile teologice din Mănăstirea Neamţ şi Suceava şi lucrările semnate de sfinţia sa exprimă trăsăturile unei biografii intelectuale şi preoţeşti de excepţie. Râvna sa pastorală rămâne pentru noi o pildă grăitoare, iar purtarea cu demnitate a crucii suferinţei încununează o viaţă marcată de dăruire şi jertfelnicie“, s-a specificat în comunicatul înaltului prelat.

„Tata şi-a dorit să ajungă la rai şi să ne aştepte acolo!“

A urmat apoi cuvântul pr. prof.  Teoctist Caia de la Biserica „Sfântul Haralambie“ din Târgu Neamţ, care a vorbit în numele Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, cuvântul parohului de la Lunca, pr. Ioan Ştefanache, urmate de alocuţiunea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, care a subliniat că lacrimile şi durerea dispar în nădejdea mântuitoare în taina Învierii:  „Firul vieţii pământene pentru părintele Constantin s-a încheiat. Slujba înmormântării, ce tocmai a fost rostită, aminteşte de viaţa preotului şi de viaţa omului  în general, ca fiind un vis, o suflare fără de putere, un zbor de pasăre călătoare, o corabie pe mare care nu lasă urmă. Aceasta este viaţa omului descrisă de conştiinţa liturgică a Bisericii, dar, după cum spune cântarea, «deşi plin de răni, sunt totuşi chipul slavei Tale, Doamne». Cu toate că în lumina istoriei, aproape toate persoanele pier din amintirea semenilor lor, nici un om nu piere din amintirea lui Dumnezeu. Pentru un slujitor al sfântului altar, pentru un soţ ca părintele Constantin, tată pentru cei doi prunci, bunic pentru nepoţii aici de faţă, dascăl de teologie pentru atâţi arhierei, călugări şi preoţi de parohie şi, iată, păstor de suflete pentru enoriaşii din această comunitate, precum şi din alte zone ale ţării unde părintele a fost rânduit de arhiereu să păstorească, pentru toţi aceştia părintele devine deja o amintire trecută. Această amintire, deşi aparent este una nostalgică, plină de regrete, devine nădejde mântuitoare pentru toţi  cei care îşi deschid sufletul spre marea taină a Învierii Domnului Hristos. Părintele Constantin Cojocaru va rămâne în amintirea noastră ca un slujitor altoit pe Scriptură, pe istoria neamului său, având cuvânt cu putere multă, bine dres cu sare, rostit coerent, pentru ca mesajul să fie foarte clar şi bine perceput de cei cărora le vorbea. Am citit pe faţa cucerniciei sale, în cele câteva rânduri în care l-am întâlnit şi vorbit, un chip optimist, un om care întotdeauna dorea să transmită ceva celor cu care discuta“.

La final, pr. dr. Marcel Cojocaru, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi, fiul părintelui Constantin Cojocaru, a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru mesajul de condoleanţe, Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan şi tuturor slujitorilor şi credincioşilor pentru prezenţă, amintind câteva dintre ultimile gânduri ale celui răposat: „Numărul mare de ierarhi, de preoţi şi de credincioşi, ce au dorit să-şi ia rămas-bun de la părintele în aceste zile, mi-a întărit cu prisosinţă convingerea că tata a fost şi este iubit şi respectat de mulţi. Nouă, familiei, ne rămâne ca o datorie să fim mulţumitori pentru această dragoste şi pentru respectul pe care i l-aţi purtat, atât în timpul vieţii, cât şi în aceste ultime zile. Vreau să adaug că unul din ultimile gânduri ale tatei a fost că vrea să moară în împăcare cu toată lumea, iar un altul era legat de speranţa finalizării lucrărilor la noua biserică. Tata şi-a dorit să ajungă la rai şi să ne aştepte acolo!“.

Slujba de înmormântare s-a încheiat cu o agapă, la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi.