"Ziua de 4 Fevruarie va rămânea ca o zi de neştearsă amintire în cronicile Bisericii româneşti. A fost ziua când Sf. Sinod, adunat în continuarea sesiunii sale de toamnă, a hotărât ca, pe viitor, cea dintâi treaptă din ierarhia Bisericii româneşti, aceia de Primat al României, să fie ridicată la treapta cea mai înaltă din Biserica Răsăritului, adică de Patriarh". Sunt cuvintele arhimandritului Iuliu Scriban, cronicarul buletinului oficial al Bisericii Ortodoxe Române, la scurt timp după evenimentul din 4 februarie 1925.
Proiectul de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de patriarhat, prezentat în şedinţa Sfântului Sinod din 4 februarie 1925, a fost primit cu bucurie de ierarhii români, care l-au aprobat cu titlul "Act de înfiinţare a Patriarhiei Române". PS Bartolomei Stănescu, Episcopul Râmnicului, referent în chestiunea înfiinţării Patriarhiei, a citit actul de ridicare a Primatului României la treapta de Patriarh, document "în frumoasă şi însufleţită alcătuire, cursă dintr-un condei meşter", după cum spune cronica.
"Urmare firească a acestui rang şi rol civilizator"
Anul 1925 găsea poporul român, "cu vrerea lui Dumnezeu şi prin propriile lui puteri", cu "hotarele străbune întregite şi în libertăţile lui", atingând "maturitatea desăvârşită şi puternicia naţională la care s-a ridicat". Această situaţie istorică "îi impune poporului român obligaţia de a-şi crea şi de a-şi însuşi toate mijloacele şi instituţiunile, nu numai culturale, politice şi economice, de ordin civil şi laic, dar şi pe cele bisericeşti", prin care e chemat să-şi pună în valoare sufletul, pentru "rolul civilizator la care e chemat".
Ca urmare firească a acestui "rang şi rol civilizator" asumat, poporul român "îşi înfiinţează, de astăzi înainte, prin propria lui suveranitate, politică şi bisericească, Patriarhatul pentru Biserica Ortodoxă Română, recunoscându-i Mitropolitului de Bucureşti al ţării, titlul de Patriarh al României, în locul titlului de până aci de Primat al României".
"Act de superioară înzestrare bisericească"
În virtutea acestui "act de superioară înzestrare bisericească, Mitropolitul Capitalei române" avea să poarte ca "titlu protocolar şi canonic" numirea de "Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Patriarh al României". Actul argumenta acest demers al Bisericii Ortodoxe Române, atât istoric, prin evenimentele cunoscute din trecut, cât şi practic: "Din opt, câte au fost până la războiul întregirii neamului, eparhiile s-au ridicat astăzi la 18, adică s-au sporit cu 10, avându-şi între ele cinci mitropolii şi numărând cu toate la un loc o populaţiune ortodoxă românească de peste 14 milioane".
După această argumentare, "Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăşte în şedinţa de astăzi, 4 Febr. 1925, înfiinţarea Patriarhatului românesc, întâiul stătător al colegiului episcopal românesc având a se intitula pe viitor Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al României".
Documentul se încheie cu menţiunea că "hotărârea aceasta va fi înaintată şi Onor. Guvern, spre întărire legală şi spre sancţionare de M. Sa Regele Ferdinand I al României. În acelaşi timp, ea va fi comunicată tuturor Bisericilor surori din întreaga lume de răsărit, cari nu vor întârzia să se bucure de această sporire în puterea şi în însemnătatea surorii lor române".
Receptarea evenimentului în presă
Ulterior zilei de 4 februarie, hotărârea Sfântului Sinod "a fost dată în ştirea obştei creştineşti, foile zilnice au tipărit-o cu mari tâlcuiri de laudă şi cu mărturisiri de multă bucurie pentru actele încheiate". În ziarul "Dimineaţa" din 11 februarie, "d. N. Baţaria, fost ministru în împărăţia turcească şi senator, iar acum bărbat politic la noi", semna un articol referitor la acest subiect. În text erau cuprinse o serie de îndemnuri scrise "după a noastră creştinească şi românească apreciere". Între acestea, se amintea că Biserica Ortodoxă Română "trebuie ridicată la înălţimea cerută de progresele ştiinţei şi de exigenţele vremii de astăzi". De asemenea, la nivel extern, "Patriarhatul român are în primul rând importanta şi imperioasa datorie de a ridica prestigiul şi al Bisericii române şi al statului şi al poporului român".
Legea aprobată de Corpurile legiuitoare
Senatul României şi Camera Deputaţilor au promulgat proiectul de lege pentru ridicarea Scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei la rangul de Scaun patriarhal în şedinţele din 12, respectiv 17 februarie 1925. Despre aceste evenimente, patriarhul Miron Cristea nota în ale sale "Însemnări personale": "La Senat a trecut cu aprobarea tuturor partidelor. ş…ţ La Cameră ceva solemn de tot. Zi rară - cum spun unii - că n-a mai fost la Cameră. Totul unanim. Toţi vorbesc pregătiţi. Ovaţii în picioare. Pe galerie unii plâng de însufleţire". În Monitorul Oficial din 25 februarie 1925 apărea, având cinci articole, "Legea pentru ridicarea Primatului României la treapta de Patriarh".
