Oricât de rațional ai fi, oricât de mult ai crede doar în ceea ce vezi cu propriii tăi ochi și nu în ceea ce ți se spune, există unele întâmplări care te vor face să‑ți uiți cinismul și scepticismul și să rămâi cu gura căscată în fața a ceva ce poate fi numit doar „minune”, întâmplată, în plus, chiar de Crăciun. Pregătește‑te așadar, dragă cititorule, să crezi în minunile Crăciunului, căci cele ce vei citi mai jos sunt în totalitate adevăr.
Copilul abandonat în mijlocul deșertului și aflat „din întâmplare” de doi necunoscuți
În ajunul Crăciunului din 1931, Ed și Julia Stewart se întorceau spre casă cu mașina și la un moment dat au avut o pană în mijlocul deșertului din Arizona. Până când Ed a schimbat cauciucul, Julia s‑a hotărât să facă o scurtă plimbare prin apropiere. Ceea ce a surprins‑o însă în promenada ei a fost să găsească o pălărie veche în care se afla un bebeluș complet sănătos.
Întâmplarea a avut loc puțin în afara orașului Superior din Arizona, oraș aproape pustiu, înconjurat de deșert și fără prea multă civilizație în zonă, ceea ce face și mai incredibil faptul că soții Stewart au avut pană chiar în locul unde fusese abandonată micuța fetiță. Povestea nu se încheie însă aici. Cuplul a predat copilul autorităților pentru a fi dat spre adopție familiei potrivite. Șaptesprezece cupluri au înaintat cereri pentru a adopta „copilul din pălărie”, însă, din pricina vremii nefavorabile, doar două au reușit să participe la interviu. Cuplul aprobat de judecător a numit‑o pe fetiță Sharon, ani mai târziu, Sharon Elliott devenind inginer în industria aerospațială.
Băiatul paralizat, care a mers chiar de Crăciun
În 2008, băiețelul de șapte ani Marko Dutschak a aflat că are o vezică pe spate. Într‑o scurtă perioadă de timp, vezica malignă s‑a dezvoltat și i‑a distrus coloana vertebrală, lăsându‑i doar un „fir” să‑i țină spatele. Medicii care l‑au dus în țara sa, Austria, erau siguri că Marko avea să‑și petreacă restul vieții într‑un scaun cu rotile. Numai că Viața a fost de o altă părere. Cu aproape o săptămână înainte de Crăciun, Marko a negat previziunile și a făcut confetti din toate diagnosticele medicale, sculându‑se din pat și plecând să se plimbe. Pentru a înțelege cât de puțin probabil era ca un astfel de lucru să se întâmple, știți câți oameni cu afecțiuni asemănătoare lui Marko au reușit de atunci să facă același lucru? Nici unul.
Mama și copilul mor la naștere, pentru a reveni la viață după doar câteva minute
În ajunul Crăciunului din anul 2009, Tracy Hermanstorfer s‑a internat în spital ca să nască. Curând după aceea însă lucrurile au mers foarte rău, căci în câteva minute Tracy n‑a mai răspuns la stimuli, iar la scurt timp a încetat să mai respire. Neputând să o resusciteze, medicii s‑au grăbit să salveze copilul, care însă s‑a născut mort. Vă puteți închipui o tragedie mai mare decât aceasta, și în plus într‑o astfel de zi? Mike, soțul lui Tracy, credea că pierduse totul într‑o clipă, când deodată s‑a întâmplat ceva la care nimeni nu se aștepta. Pruncul nou‑născut a revenit la viață. În pofida tuturor evidențelor, acum medicii reușiseră cel puțin să salveze pe unul dintre cei doi pacienți. De cele mai multe ori, aceasta s‑ar fi numit de la sine o „minune”, însă doar un supraviețuitor era prea puțin pentru duhul Crăciunului. Puțin după ce bebelușul a reînviat, Tracy a început din nou să respire, în ciuda faptului că trecuseră deja patru minute în care nu mai avusese nici un ritm cardiac, nici o activitate cerebrală și nici o tensiune arterială. Atât mama, cât și pruncul au reușit să se recupereze complet, povestea lor devenind exemplul de aur al minunilor întâmplate de Crăciun.
Căzut de la etajul 47 și aflat în comă, s‑a trezit chiar în ziua de Crăciun
În 2007, Alcides și Edgar Moreno lucrau ca alpiniști utilitari pentru curățarea ferestrelor clădirii Solo Tower din New York, când brusc schela pe care stăteau s‑a prăbușit, amândoi frații căzând de la etajul 47 în stradă. Edgar a murit pe loc, însă Alcides nu doar că a reușit să supraviețuiască acestei căderi, ci a stat și a așteptat conștient echipa de salvatori care a sosit la locul accidentului. Alcides a fost dus de urgență la spital, unde a și fost operat, în următoarele 18 zile aflându‑se în comă și trecând în acest timp prin alte nouă intervenții chirurgicale extrem de complicate. Nimeni nu se aștepta să mai revină, de fapt nimeni nu se aștepta să supraviețuiască încă de la început, și totul era doar o chestiune de timp. Și totuși, Alcides s‑a trezit din comă în ziua de Crăciun, cu o luciditate totală, ca și cum n‑ar fi pățit nimic. Cum s‑a întâmplat acest lucru? Nimeni nu a înțeles aceasta până astăzi, inclusiv medicii săi.
Un om cu gândire logică ar putea gândi: „Bine, dar a rămas paralizat, nu‑i așa?” Greșit! Alcides nu numai că a reușit să meargă din nou, dar în 2013 a luat parte și la o cursă caritabilă de mers pe jos de 6 kilometri.
Îngropată în zăpadă, dar găsită vie după trei zile și trei nopți de căutări
Cu o săptămână înainte de Crăciunul din 2008, Canada a cunoscut una dintre cele mai grave furtuni de zăpadă din istoria sa. Donna Molnar, din Ontario, Canada, a ieșit la supermarketul din cartier pentru a face câteva cumpărături, însă nu s‑a mai întors acasă timp de trei zile și trei nopți. Mașina ei de teren a fost găsită abandonată pe un câmp, și, pe măsură ce treceau zilele, atât autoritățile, cât și rudele ei erau siguri că Donna fusese prinsă în furtuna de zăpadă și își găsise o moarte tragică din cauza frigului.
Trei zile mai târziu, un membru al echipei de salvare a descoperit o femeie îngropată sub o avalanșă și, firesc, a fost sigur că găsise trupul neînsuflețit al doamnei Molnar. Avea însă dreptate doar pe jumătate, căci trupul aparținea Donnei, însă nu era lipsit de viață. Doamna Molnar reușise cumva să supraviețuiască 72 de ore la temperaturi care i‑ar fi ucis pe majoritatea muritorilor de rând. Tot ce a pățit după toată aventura ei au fost hipotermia și niște degerături ușoare. Este, să zicem, la fel cum s‑ar prăbuși peste tine un camion și ți‑ar produce doar o mică migrenă.
(Sursă: www.huffingtonpost.gr; traducere din neogreacă)
