Casa Regală britanică şi Ortodoxia contemporană

În 9 aprilie 2021 a trecut la cele veşnice prinţul Filip, duce de Edinburgh şi consort al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. În zilele premergătoare funeraliilor stabilite pentru sâmbătă, 17 aprilie, presa internaţională evocă amintiri din istoria recentă a Familiei Regale britanice. În ultimul secol, în special datorită legăturilor de sânge cu monarhiile Rusiei, României şi Greciei, Casa Regală britanică a cunoscut şi etosul ortodox.

Pruncul Filip s-a născut în 10 iunie 1921, în vila Mon Repos din insula Corfu, ca mezin şi singurul băiat al prinţului Andrew al Greciei şi Danemarcei şi al prinţesei Alice de Battenberg, moştenind titlul princiar al tatălui său. În familia monarhică a Greciei era văr primar cu regina-mamă Elena a României, de unde se explică relaţia foarte apropiată cu regele Mihai, născut în acelaşi an, în 25 octombrie.

Prinţul Filip, botezat ortodox

Cotidianul Daily Mail a publicat zilele trecute certificatul de naştere al prinţului Filip. Manuscrisul în limba greacă aristocrată (katharevousa) a fost eliberat, conform tradiţiei elene, de preotul ortodox Spiridon Tryfonas, în capela vilei Mon Repos din insula Corfu, în urma Sfintei Taine a Botezului săvârşite în 24 octombrie 1921. În document sunt amintiţi părinţii pruncului: prinţul Andrew, fiul regelui George I al Greciei (asasinat în 18 martie 1913) şi prinţesa Alice (fiica prinţului Louis de Battenberg şi strănepoată a reginei Victoria, născută în Castelul Windsor). În certificat sunt trecute datele calendarului neîndreptat, naşterea fiind consemnată în 28 mai 1921, la ora 10:00. Numele a fost ales de naşa de botez, regina-mamă Olga a Greciei (văduva regelui George I), reprezentată de nepoata sa, prinţesa Olga, fiica prinţului Nicolae al Greciei şi Danemarcei. Doar 18 luni a trăit în Grecia ortodoxă, evenimentele locale obligându-i familia la un exil care i-a prilejuit o educaţie aleasă în ţările din vestul Europei: Franţa, Germania şi Marea Britanie.

Prietenia cu regele Mihai I al României

Regele George I al Greciei şi regina Olga Constantinovna au fost bunicii Elenei, principesa căsătorită cu regele Carol al II-lea şi mama regelui Mihai I al României. Elena şi Filip erau astfel veri primari, iar regele Mihai, deşi cu doar patru luni mai tânăr, îi era nepot ducelui de Edinburgh. Numeroase fotografii din copilăria celor doi îi prezintă împreună în vacanţe pe domeniile regale de la Sinaia sau Mamaia. Odată cu căsătoria prinţului Filip cu prinţesa Elisabeta, actuala regină a Commonwealth, acesta devine şi văr al regelui Mihai. De fapt, în istoria României, călătoria tânărului rege Mihai I la nunta regală dintre Elisabeta şi Filip, din noiembrie 1947, reprezintă atât prilejul întâlnirii suveranului român cu viitoarea sa soţie, prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cât şi ultima deplasare externă înainte de abdicarea forţată din 30 decembrie acelaşi an. În continuare, exilul Familiei Regale a României a cunoscut mângâierea verilor din monarhiile europene. În mesajul intitulat „Ducele de Edinburg, In Memoriam”, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, aminteşte faptul că principele Filip i-a fost naş de botez şi „i-a purtat de grijă în şcoală, la liceu şi la facultate. Principele Philip, alături de regina Elisabeta, a fost mereu prezent în viaţa Familiei Regale române”.

Mama prinţului Filip, monahie ortodoxă

Cutumele monarhiei britanice l-au determinat să adopte confesiunea anglicană, în calitate de consort (regina poartă titlul de Guvernator suprem al Bisericii Angliei), însă prinţul Filip a fost văzut în nenumărate rânduri făcându-şi semnul crucii ortodoxe. Mitropolitul Antonie de Suroj a fost unul dintre clericii ortodocşi care s-au bucurat de compania ducelui. Nu era străin nici de spiritualitatea Sfântului Munte Athos, moştenire pe care o vedem rodind deplin în primul său fiu, prinţul Charles de Wales şi moştenitor al tronului.

Cei mai mulţi biografi pun religiozitatea prinţului Filip pe seama mamei sale, prinţesa Alice de Battenberg. În Castelul Windsor din Marea Britanie, în prezenţa reginei Victoria, străbunica sa, se năştea în 25 februarie 1885 prinţesa Victoria Alice Elizabeth Julia Marie de Edinburgh, un personaj cu o istorie aparte. A fost diagnosticată timpuriu de surditate congenitală, însă a învăţat să citească pe buze şi vorbea fluent limbile engleză, germană şi, după căsătoria cu prinţul Andrew din 1903, greacă. Au avut cinci copii, patru fete şi un băiat. În anii 1930 a fost diagnosticată cu schizofrenie şi internată într-un sanatoriu în Elveţia. A fost tratată inclusiv de Sigmund Freud, afirmă independent.co.uk. În 1937 s-a reîntâlnit cu familia la înmormântarea fiicei sale, prinţesa Cecile.

După recuperare, s-a întors în Grecia, unde s-a ocupat cu acte de caritate şi filantropie sub egida Crucii Roşii suedeze şi elveţiene. În Atena a fondat un aşezământ monahal sub ocrotirea Sfintelor Mironosiţe Marta şi Maria, călugărindu-se cu numele Elisabeta.

În 1947 a participat la nunta fiului ei, Filip, cu prinţesa Elisabeta. După un nou exil impus de schimbările politice din Grecia, douăzeci de ani mai târziu a fost invitată de fiul şi nora ei să locuiască la Londra, în Palatul Buckingham. Unii biografi afirmă că pentru ea fusese amenajată o capelă ortodoxă în incintă. În palatul regal din oraşul Westminster a mai trăit doi ani, până în 5 decembrie 1969, când s-a mutat la Domnul şi a fost îngropată în cripta regală din Castelul Wind­sor, unde se şi născuse în urmă cu 84 de ani. Se spune despre ea că şi-a asumat în totalitate votul monahal al sărăciei de bunăvoie, împărţind întreaga sa avere prin operele de caritate. Însă dorinţa a fost ca rămăşiţele sale pământeşti să fie înhumate în Biserica Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena de pe Muntele Măslinilor din Ierusalim. Testamentul i-a fost adus la îndeplinire în 1988.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe când se afla la Atena, a adăpostit 13 luni o familie de trei refugiaţi evrei, gest pentru care a primit distincţia post-mortem „Drept între popoare” din partea Memorialului Yad Vashem din Ierusalim, la începutul anilor 1990. Aceeaşi distincţie a fost primită în aceeaşi perioadă şi de nepoata sa, regina-mamă Elena a României. Când a participat la ceremonia dedicată mamei sale la Ierusalim, în octombrie 1994, prinţul Filip a fost primul membru al Familiei Regale britanice care vizita Israelul, vizita sa istorică punând capăt unui îndelungat boicot. Înainte de a planta un arţar în cinstea mamei sale, acesta s-a recules la mormântul ei din mănăstirea ierusalimiteană. Exemplul i-a fost urmat de nepotul său, prinţul William, care a vizitat mormântul străbunicii sale în 2018. Prinţul Charles a mers la mormântul bunicii sale paterne din Ierusalim în ianuarie 2020.

Prinţul Charles, apropiat al Bisericii Ortodoxe Române

Apropierea prinţului Charles de valorile naţionale şi ortodoxe româneşti este o certitudine. Aflat pe urmele părintelui său în Grecia, prinţul de Wales a descoperit tezaurul spiritual al Sfântului Munte Athos. La începutul anilor 2000, când a fost oaspetele Mănăstirii Vatoped, prinţul Charles a vizitat şi chilia românească „Sfântul Ma­­re Mucenic Gheorghe” de la Colciu, unde vieţuia stareţul Dionisie Ignat. A revenit de mai multe ori pentru a se întâlni cu ieroschimonahul român îmbunătăţit, participând şi la slujba de înmormântare a acestuia, în 12 mai 2004. În cadrul vizitelor sale private sau oficiale în Grecia şi România, moştenitorul Coroanei britanice a continuat să ajute comunităţile ortodoxe prin donaţii personale sau solicitări de sprijin cu această destinaţie.

În 2017, prinţul Charles a vizitat Palatul Patriarhiei, având o întrevedere cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. De altfel, mesajul de condoleanţe al Patriarhului României cu prilejul trecerii din această viaţă a prinţului Filip, duce de Edinburgh, a fost adresat Alteţei Sale Regale Charles, Prinţ de Wales.