Biserica Ortodoxă a rânduit ca înainte şi după marile praznice închinate Mântuitorului Iisus Hristos, Sfintei Fecioare Maria sau sfinţilor mai importanţi să existe perioade speciale de pregătire şi de cinstire a acestor sărbători. În calendarul ortodox, aceste perioade sunt numite înainteprăznuire şi odovanie. Despre importanţa acestor perioade ne-a vorbit părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale şi Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Înainteprăznuirea şi odovania trebuie înţelese ca şi elemente constitutive ale unei sărbători sau ale unui praznic, pentru că ele anunţă şi adâncesc tema şi subiectul pe care sărbătoarea respectivă le are. Perioada de timp care precede o sărbătoare mare este numită înainteprăznuire pentru că în timpul ei Biserica, prin cântările de la strană, prin pericopele evanghelice şi prin toate slujbele ei, anticipează sărbătoarea care se apropie.
"Atunci când este vorba despre marile Praznice împărăteşti sau sărbători închinate Maicii Domnului, unele dintre ele sunt anunţate sau pregătite printr-o perioadă de înainteprăznuire, care precede sărbătoarea şi praznicul respectiv. Aşa se face că înaintea sărbătorii Naşterii Domnului, a Botezului Domnului, chiar şi înaintea unor mari sărbători care au rămas în conştiinţa Bisericii Ortodoxe, este rânduită această perioadă de înainteprăznuire, care cuprinde în cadrul slujbelor cântări, lecturi şi tropare care pregătesc pe credincioşi să întâmpine aşa cum se cuvine prăznuirea unei sărbători importante", ne-a explicat părintele arhimandrit Timotei Aioanei.
Credincioşii sunt chemaţi la un urcuş duhovnicesc spre sărbătoare
Această apropiere a sărbătorii înseamnă şi o prefigurare a ei în viaţa liturgică, astfel că cel care vine la Biserică poate să anticipeze deja taina şi minunea lui Dumnezeu care s-a petrecut în istorie, lucruri pe care praznicul le aduce an de an înaintea credincioşilor. Trăirea anticipată a unei sărbători este în acelaşi timp şi un urcuş mistic şi duhovnicesc pe care credincioşii îl parcurg spre a înţelege deplin ceea ce sărbătoarea bisericească anunţă şi comemorează. Îndemnul principal al cântărilor este de a-L slăvi pe Dumnezeu, de a cere mila şi îndurarea Lui şi de a ne curăţi de păcate spre a cinsti cum se cuvine sărbătoarea. Acestea par să fie cele mai importante şi stăruitoare cereri, pentru că imnologii, aproape în fiecare cântare, insistă pe nevoia de a se curăţi, de a se spăla de păcate pentru că numai în starea de curăţie pe care numai Dumnezeu o dă se poate trăi un praznic şi o sărbătoare.
Înainteprăznuirea descoperă taina praznicului
Biserica a rânduit o perioadă de înainteprăznuire pentru că un praznic nu poate fi pe deplin cunoscut şi slăvit de credincioşi numai prin ascultarea slujbelor care se fac în ziua lui, ci, repetându-se pe o perioadă mai îndelungată cântările şi troparele despre sărbătoarea respectivă, credinciosul capătă o familiaritate şi o mai bună înţelegere a evenimentului care este slăvit şi cinstit cum se cuvine. Perioada de înainteprăznuire variază între una şi cinci zile, în funcţie de sărbătoarea respectivă, iar majoritatea sărbătorilor care au înainteprăznuire au şi după prăznuire şi odovanie. Ca o particularitate, Sfintele Paşti şi celelalte sărbători cuprinse în Penticostar nu au înainteprăznuire. Sărbătorile care au înainteprăznuire sunt: Naşterea Maicii Domnului, Înălţarea Sfintei Cruci, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Naşterea Domnului, Boboteaza, Întâmpinarea Domnului, Buna Vestire, Schimbarea la Faţă, Adormirea Maicii Domnului.
O Liturghie pierdută nu mai poate fi recuperată
După prăznuirea sau prăznuirea prelungită este o perioadă de timp ce urmează unor mari sărbători din calendarul ortodox, iar în acest timp, în viaţa liturgică, sărbătoarea continuă un anumit număr de zile până când i se face odovania sau încheierea. "Această prelungire arată importanţa sărbătorii respective, rolul ei în istoria mântuirii şi în viaţa Bisericii. Foarte mulţi dintre duhovnicii de odinioară îi sfătuiau pe fiii lor duhovniceşti să nu lipsească de la nici o Liturghie. Aşa se îmtâmpla în mănăstiri, oricât de importante erau ascultările la care erau chemaţi monahii, erau sfătuiţi să participe şi să nu piardă niciodată Sfânta Liturghie. Un duhovnic spunea că o Liturghie pierdută nu mai poate fi recuperată, de aceea cei care participă înţeleg şi trăiesc bucuria unei astfel de sărbători, mai ales prin troparul care este cântat la Utrenie şi la Vecernie, dar şi la vohodul Sfintei Liturghii, desigur, şi prin celelalte cântări care vorbesc despre aceste sărbători", ne-a spus părintele arhimandrit Timotei Aioanei. În timpul prăznuirii prelungite, cântările închinate sărbătorii predomină la strană, de exemplu, în zilele de rând, la Utrenie se cântă întotdeauna mai întâi troparul praznicului. La fel ca şi în cazul înainteprăznuirii, prăznuirea prelungită durează un anumit număr de zile, în funcţie de sărbătoare. Sărbătoarea Sfintelor Paşti are cea mai mare perioadă de prăznuire prelungită, 38 de zile, şi ţine din Duminica Învierii până miercuri, înainte de Înălţarea Domnului.
Odovania încheie perioada de prăznuire prelungită
"Aşa s-a întâmplat şi la praznicul Adormirii Maicii Domnului, când până la odovanie am putut auzi cântări atât de frumoase, ca de exemplu cea de la Vecernia praznicului: "O preaslăvită minune, izvorul vieţii în mormânt se pune şi scară către cer mormântul se face". Învăţăm numai din aceste cântări ale imnografilor frumuseţea şi taina sărbătorii, de aceea marile sărbători nu durează numai o zi sau câteva ceasuri, ci Biserica arată că parcă am dori să nu se mai termine prăznuirea unei sărbători cum este de exemplu sărbătoarea "Celei mai înalte decât cerurile şi mai curate decât strălucirile soarelui", adică a Maicii Domnului", a explicat arhimandritul Timotei Aioanei. Odovania marchează încheierea din punct de vedere liturgic a unei sărbători, fiind ultima zi în care Biserica o mai prăznuieşte în cursul unui an liturgic. Odovania este ziua care încheie şi perioada de prăznuire prelungită. În ziua în care se face odovania la strană se cântă din nou toate cântările specifice praznicului, inclusiv Axionul special, dacă acesta există. Pe lângă sărbătorile mari care au odovanie, mai există şi patru mai mici care au şi ele o zi de încheiere a prăznuirii: Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
