Îngerii, ocrotitori ai omului în împrejurările concrete ale vieții

Biserica îi cinstește vineri, 8 noiembrie, pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și pe toate puterile cerești, mărturisind adevărul despre existența și ocrotirea sfinților îngeri. Istoria mântuirii consemnează numeroase mărturii despre lucrarea deosebită a sfinților îngeri în lume. Prezența lor discretă, binefăcătoare, curăția lor, simbolizată de lumina cu care sunt înveșmântați, și ascultarea desăvârșită faţă de Dumnezeu sunt virtuți pe care creștinii doresc să le dobândească pe drumul acestei vieți. 

Relația dintre sfinții îngeri și oameni este strânsă prin faptul că au fost aduși la existență ca ființe libere din iubirea nemărginită a Creatorului. Puterile cerești dovedesc dragoste și apropiere deosebite pentru oameni, după Cuvântul Domnului Iisus Hristos: „Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă; Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte” (Luca 15, 7 și 10). Cuvintele Domnului evidențiază că îngerii sunt interesați direct de mântuirea neamului omenesc și că în rândul lor este bucurie atunci când un om se pocăiește, își schimbă felul de a gândi și de a se comporta. Pe calea aceasta de întoarcere la Dumnezeu, îngerii îi ajută și îi ocrotesc pe oameni. Deși sunt ființe nemateriale și nu aparțin lumii în care trăim noi, sunt anumite contexte în care îngerii arată omului adevărata valoare a vieții trupești și importanța ei pentru dobândirea vieții veșnice în Împărăția cerească. 

În Cartea lui Tobit din Vechiul Testament ni se prezintă istoria călătoriei fiului lui Tobit, Tobie, cu Arhanghelul Rafail. În această poveste, Tobie merge cu tânărul Azaria, care era de fapt sfântul arhanghel, pentru a recupera un depozit de bani făcut de tatăl său la Rages, Media. În timpul acestei călătorii, care devine un fel de bildungsroman pentru Tobie, au loc mai multe întâmplări miraculoase, toate începând cu prinderea unui pește uriaș de către Tobie, de la care păstrează, în urma sfatului tovarășului de drum, măruntaiele. 

Pe drum, cei doi călători s-au oprit la Ecbatana (Media), unde locuia Raguel, un membru al familiei lui Tobit. Fata acestuia, Sarah, fusese măritată de șapte ori, dar mirii fuseseră uciși de către un anumit demon. Sfătuit de Rafail, Tobie o cere de soție pe fiica lui Raguel. Rafail (care în ebraică înseamnă „leacul lui Dumnezeu”, sau „Dumnezeu vindecă”) îl sfătuiește pe Tobie să afume camera în care va dormi cu soția sa. Tobie a pus inima şi ficatul peştelui în cățuie şi a afumat camera, iar demonul simțind mirosul a fugit. Cartea lui Tobit precizează și locul unde a fugit: „Şi simţind demonul mirosul acesta, a fugit în părţile de sus ale Egiptului, şi îngerul l-a legat” (Tobit 8, 3). 

Această scurtă istorioară despre călătoria inițiatică a lui Tobie cu Arhanghelul Rafail este deosebit de importantă deoarece ea arată că lucrarea ocrotitoare și îndrumarea sfinților îngeri ai lui Dumnezeu privesc de cele mai multe ori contextele concrete ale vieții noastre, nu numai evenimentele importante ale istoriei mântuirii neamului omenesc. 

Un astfel de moment este și cearta Arhanghelului Mihail cu satana pentru trupul lui Moise. Acest episod enigmatic este consemnat în Epistola lui Iuda, versetul 9: „Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: Să te certe pe tine Domnul!” 

Atitudinea Arhanghelului Mihail este aici un pic în contradicție cu un alt episod din Vechiul Testament, consemnat la Daniel 10, 13: „Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am lăsat acolo la îngerul păzitor al regelui perşilor”. Aici, Arhanghelul Gavriil spune că „îngerul păzitor al Persiei” i-a stat împotrivă până ce Arhanghelul Mihail i-a venit în ajutor și l-a biruit pe cel potrivnic. În cazul trupului lui Moise, se pare că Arhanghelul Mihail nu se împotrivește direct diavolului, ci îi spune cuvintele: „Să te certe pe tine Domnul!” Acest lucru arată că noi trebuie să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi salvați de sub ispita sau lucrarea celui rău și să nu avem inițiative personale. De asemenea, se evidențiază și diferitele lucrări ale sfinților îngeri prin care se deosebesc unii de alții. 

Domnul Hristos spune că fiecare persoană are o valoare incontestabilă pentru Dumnezeu și fiecăruia îi este desemnat un înger protector sau ocrotitor: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 18, 10). Vedem astfel că omul, oricât de umil ar fi, și în orice condiție socială s-ar afla, are în persoana îngerului său un avocat înaintea lui Dumnezeu, un sprijinitor, ocrotitor şi prieten de nădejde. 

Lucrarea și prezența sfinților îngeri vor deveni vizibile și inteligibile pentru întreaga omenire la sfârșitul veacurilor, când vor înconjura pe Fiul lui Dumnezeu și vor sluji Acestuia la învierea cea de obște a oamenilor, la judecata universală, la transfigurarea creației. De asemenea, sfinții îngeri vor repurta victoria finală asupra forțelor întunericului. 

Din activitatea sfinților îngeri vedem că ei au o dublă metodologie pentru om, de ocrotitori și apărători, dar și de lucrători la îndeplinirea planului lui Dumnezeu cu privire la om și creație. 

Din acestea, reținem nevoia noastră de ocrotirea sfinților îngeri nu numai la nivelul universal al istoriei, ci al vieții de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. De asemenea, ei ne ajută să descoperim voia lui Dumnezeu cu privire la viața noastră, voie exprimată nu numai în înțelesul ei obștesc, adică de îndrumare generală pentru toată umanitatea concentrată în porunca iubirii aproapelui și a lui Dumnezeu, ci voia lui Dumnezeu legată de fiecare persoană umană în parte, privitoare la contextele în care aceasta trăiește.

Vedem din experiența Bisericii că sfinții îngeri sunt atrași de om prin curăție, ascultare, smerenie, virtuți prin care omul se aseamănă cu ocrotitorul său nevăzut. De asemenea, îngerii sunt, din această perspectivă, prototipuri pentru om, dar nu în sensul în care acesta este sfătuit să nege viața sa materială, ci în sensul în care o poate pune pe aceasta în ascultarea și slujirea lui Dumnezeu și a semenilor, așa cum fac îngerii.