"Există însemne arhiereşti cu caracter liturgic şi însemne arhiereşti care se folosesc în mod curent, zi de zi. Toate au profundă semnificaţie liturgică, duhovnicească, pastorală şi nu pot fi interpretate la voia întâmplării", spune părintele Augustin Rusu, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, cu privire la însemnele arhiereşti. În cele ce urmează, vom vorbi despre originea şi semnificaţia toiagului, a cârjei arhiereşti, a dicherului şi a tricherului, şi a vulturului.
În slujirea sa, arhiereul utilizează o serie de distincţii, insigne sau ornate, de o importanţă aparte, corespunzătoare treptei arhiereşti, şi anume: engolpionul, crucea pectorală, toiagul, cârja arhierească, dicherul şi tricherul, şi vulturul (potnoja). În trecut, mantia şi cârja erau purtate doar de arhimandriţii mitrofori.
"Există însemne arhiereşti cu caracter liturgic şi însemne arhiereşti care se folosesc în mod curent, zi de zi. Toate au profundă semnificaţie liturgică, duhovnicească, pastorală şi nu pot fi interpretate la voia întâmplării. De asemenea, nu trebuie scoase din contextul profund liturgic, sacramental, pastoral şi misionar al folosirii de către arhiereu în activitatea sa. Aceste însemne arhiereşti, cu semnificaţia şi cu bogăţia lor de daruri şi de simboluri, ne urcă mereu şi mereu la Mântuitorul Iisus Hristos, atât pe cei care le poartă (în primul rând, arhiereul, apoi preotul sau diaconul), dar şi pe noi, cei care le privim şi ne minunăm adesea de frumuseţea, vechimea şi strălucirea lor", spune părintele Augustin Rusu.
"Toiagul puterii tale ţi-l va trimite Domnul din Sion"
Cârja arhierească este un baston din lemn sau din metal, destul de înăltuţ, aproape de statura arhiereului, care se încheie la capul de sus prin doi şerpi, poziţionaţi faţă în faţă, şi între ei un mic glob, pe care este aşezată o cruce. Acest însemn este primit de arhiereu la hirotonia sa.
În vechime, cârja arhierească era purtată numai de arhimandriţii mitrofori. "Cârja arhierească este semnul distincţiei celui dintâi dintre arhiereii unei regiuni. De aceea, astăzi, la slujbele în sobor, când slujesc mai mulţi arhierei, singurul care poartă cârjă este Patriarhul. Când slujeşte un mitropolit cu ierarhii sufragani, singurul care poartă cârja este mitropolitul. Arhiereii primesc cârja ori de câte ori intră în Sfânta Biserică şi slujesc", precizează consilierul patriarhal de la Cancelaria Sfântului Sinod.
La primirea cârjei se rosteşte o rugăciune: "Toiagul puterii tale ţi-l va trimite Domnul din Sion". Din această rugăciune descoperim un simbol al autorităţii, cu care arhiereul trebuie să-şi exercite slujirea în Sfânta Biserică. Este vorba de autoritatea sacramentală, de conducător al turmei încredinţate spre păstorire. De aceea, când un arhiereu este instalat într-o eparhie primeşte cârja de la mitropolitul său, iar mitropolitul când este instalat într-un scaun mitropolitan primeşte de la Patriarhul său cârja arhierească. Toiagul este un obiect de cult care se foloseşte în toate zilele de către ierarh, spre deosebire de cârjă care face parte din lucrarea sacerdotală, liturgică a arhiereului.
"Cârja arhierească are cea mai profundă simbolică"
Potrivit părintelui consilier patriarhal, şerpii simbolizează înţelepciunea cu care arhiereul trebuie să păstorească turma încredinţată, iar sfera pe care este aşezată crucea este globul pământesc - aşternutul picioarelor Mântuitorului. Cârja arhierească, în întregimea ei, are cea mai profundă şi semnificativă simbolică, aceea a crucii lui Hristos Arhiereul. Unii liturgişti o aseamănă cu trestia în care a fost înfipt buretele oferit lui Hristos când era pe Sfânta Cruce.
Dincolo de toate interpretările, acesta rămâne un însemn al autorităţii pastorale, duhovniceşti, pe care arhiereul îl are în exerciţiul slujirii şi al misiunii sale în Sfânta Biserică. Este toiag de îndreptare, de învăţătură, de sprijin.
Binecuvântarea poporului cu dicherul şi tricherul
Dicherul şi tricherul, cele două sfeşnice, unul cu două braţe, celălalt cu trei braţe, sunt folosite de arhiereu în exerciţiul liturgic fie în timpul Sfintei Liturghii, fie la alte servicii religioase.
Dicherul simbolizează cele două firi din Persoana Mântuitorului. Tricherul reprezintă cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Cu acestea, arhiereul binecuvântează poporul drept-credincios în anumite momente ale slujbei.
Cele două însemne arhiereşti sunt confecţionate din materiale care reprezintă strălucirea actului liturgic în care ele sunt folosite. Lumânările cu care sunt împodobite se aprind ori de câte ori arhiereul le utilizează. În timpul slujbei, dicherul şi tricherul stau pe Sfânta Masă.
Vulturul, simbol al pietăţii şi înţelepciunii
"Potnoja este un mic covoraş rotund pe care stă arhiereul în timpul slujirii. Se pune în Sfânta Biserică în anumite locuri, în faţa Sfintei Mese, pe solee, în faţa catapetesmei, în mijlocul bisericii, pe tronul arhieresc, acolo unde arhiereul poposeşte şi îşi exercită slujirea. Potnoja este brodată sau lucrată de mână şi are pe ea chipul unui vultur cu aripile desfăcute, zburând deasupra unei cetăţi în trei râuri", conchide părintele Augustin Rusu.
Vulturul simbolizează pietatea şi înţelepciunea arhiereului, dar şi înălţimea demnităţii arhiereşti. Este o simbolistică foarte subtilă, de aceea numai arhiereul foloseşte acest vultur în timpul slujirii. Cetatea reprezintă eparhia care i-a fost încredinţată unui arhiereu spre păstorire, in extenso, cetatea în care slujeşte arhiereul.
▲
Pilda făpturii care se înalţă în zbor
Astăzi, la hirotonia arhiereului, între sfeşnicele împărăteşti se aşază vulturul mare. Candidatul la arhierie este purtat de doi clerici, mai întâi pe coada vulturului, cu Sfânta Evanghelie în mâini. După ce răspunde la prima întrebare, este adus la mijlocul vulturului. După a doua mărturisire este adus la capul vulturului, gest care semnifică înaintarea în desăvârşirea treptei arhiereşti. Vulturul mic este cel mai adesea întrebuinţat la toate slujbele arhiereşti. Referitor la simbolistica vulturului, unii autori spun că precum vulturul se înalţă în zbor mai sus decât toate zburătoarele, tot aşa şi viaţa pilduitoare a arhiereului trebuie să se ridice deasupra celor pe care îi păstoreşte, la înălţimea de la care trebuie să vadă ca vulturul tot ceea ce se petrece jos. Trebuie să aibă sub observare atentă tot cuprinsul eparhiei sale, spre a cultiva binele şi a înfrâna răul.
▲
"A Treimei arătare la Iordan s-a făcut…"
După trisaghionul de la Sfânta Liturghie, arhiereul face semnul crucii asupra Sfintei Evanghelii, cu fiecare dicher şi tricher. La primul "Sfinte Dumnezeule", arhiereul primeşte întâi dicherul, şi zice: "Moise şi Aaron întru preoţii lui şi Samuil întru cei ce-i cheamă numele lui". După ce ia dicherul, face semnul crucii deasupra Sfintei Evanghelii. La al doilea "Sfinte Dumnezeule", se dă tricherul de către arhidiacon. În acel moment, arhiereul spune următoarea rugăciune: "A Treimei arătate la Iordan s-a făcut, ca însăşi firea cea preîndumnezeită, Tatăl, a strigat: Acesta ce se botează Fiul meu cel iubit este şi Duhul la Cel asemenea a venit, pre Carele popoarele Îl laudă şi-L prea înalţă întru toţi vecii". Luând tricherul în mână, arhiereul face din nou semnul crucii cu el asupra Sfintei Evanghelii. În timpul celui de-al treilea "Sfinte Dumnezeule", arhiereul ia dichero-tricherele şi iese până în mijlocul bisericii.
