Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar Istoria dăltuită în piatră a Iviriei ortodoxe

Istoria dăltuită în piatră a Iviriei ortodoxe

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Arhid. Alexandru Briciu - 09 Iulie 2014

Biserica Ortodoxă din Georgia păstrează una dintre cele mai vechi tradiţii creştine. Asemenea românilor, gruzinii îl cinstesc pe Sfântul Apostol Andrei drept propovăduitor al Evangheliei în ţinuturile lor. Adoptarea religiei creştine în Georgia este însă rodul activităţii misionare de la începutul secolului al IV-lea a Sfintei Nina, originară din Capadocia şi rudă a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cinstită drept „luminătoarea Georgiei“ şi „întocmai cu Apostolii“. Fiecare etapă a ortodoxiei gruzine a fost marcată prin ridicarea unei catedrale monumentale, simbol al unităţii de credinţă şi neam.

În secolul al V-lea, Patriarhul Petru al Antiohiei, scaun apostolic în a cărui jurisdicţie se aflau acele ţinuturi, a acordat Bisericii Ortodoxe din Georgia autocefalia, eveniment recunoscut de împăratul bizantin Zenon. Episcopul de Mtskheta a primit titlul de catolicos. În anul 1010, Biserica Ortodoxă din Georgia a fost ridicată la rang de Patriarhie, Melchisedec I primind titlul de catolicos-patriarh al întregii Georgii. Cetatea istorică Mtskheta a fost aleasă drept reşedinţă patriarhală, iar Biserica Svetitskhoveli, datând din secolul al IV-lea, a fost reconstruită din temelii în perioada 1010-1029 pentru a servi drept catedrală.

Catedrala istorică Svetitskhoveli

Până în zilele noastre, Catedrala Svetitskhoveli domină oraşul Mtskheta, dimensiunile sale fiind impresionante pentru perioada medievală când a fost construită. Conform tradiţiei, Ilie, un preot de origine evreiască, a adus de la Ierusalim în Georgia mantia sau cămaşa Mântuitorului, cumpărată de la soldatul care a câştigat-o la sorţi pe Golgota. Prima biserică a fost ridicată pe locul unde Sfânta Sidonia, sora lui Ilie, a fost înmormântată ţinând cămaşa Mântuitorului, pe care nimeni nu a putut să i-o ridice din braţe. Pe locul mormântului s-a ridicat un cedru, de unde vine numele catedralei: „sveti“ în georgiană înseamnă „coloană“, iar „tskhoveli“ înseamnă „de viaţă dătător“. În biserica istorică de secol IV şi în catedrala ridicată pe locul ei se păstrează, într-o criptă ce respectă forma Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, acest odor sfânt ce a făcut din Svetitskhoveli unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj creştin.

Cu această catedrală începea epoca de aur a arhitecturii eclesiastice gruzine, având element specific piatra de nisip galbenă. Necropolă imperială şi patriarhală, catedrala a fost martoră a numeroase evenimente istorice. A rămas, peste vremuri, un loc aparte al tradiţiei şi spiritualităţii poporului ivirean, un monument de mândrie naţională. Între timp, reşedinţa Bisericii Ortodoxe din Georgia s-a mutat în capitala Tbilisi, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului din Sion“ servind drept scaun patriarhal. Vreme de un mileniu, Svetitskhoveli a fost cea mai mare biserică din Georgia, până în anul 2004, când s-a sfinţit noua Catedrală Patriarhală „Sfânta Treime“ din Tbilisi, cunoscută şi sub numele „Sameba“.

„Sameba“, proiect naţional al Georgiei independente, pus sub ocrotirea Sfintei Treimi

În anul 1989, Preafericirea Sa, Ilie al II-lea, Patriarhul-Catolicos al Întregii Georgii, lansa ideea unui proiect de catedrală naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi, pentru celebrarea a 1.500 de ani de autocefalie. Era contextul emancipării de sub dominaţia URSS, la 9 aprilie 1991 Georgia obţinând independenţa. Războiul civil din perioada 22 decembrie 1991 - 31 decembrie 1993 din Georgia a tergiversat începerea lucrărilor. Concursul de proiecte a fost câştigat de arhitectul Archil Mindiashvili, iar piatra de temelie a fost pusă la 23 noiembrie 1995. Ziua de 23 noiembrie, după calendarul neîndreptat al Bisericii Ortodoxe, reprezintă sărbătoare naţională în Georgia, numită „Giorgoba“. Este vorba despre prima sărbătoare închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din cursul anului bisericesc, cea a aşezării sfintelor sale moaşte în Lida, pe care calendarul ortodox românesc o prăznuieşte la 3 noiembrie. Sfântul Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei, steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pânză albă fiind ales drapel naţional încă din secolul al V-lea. Cultul gruzinilor pentru Sfântul Gheorghe se datorează propovăduirii Sfintei Nina, rudă a mucenicului capadocian şi luminătoarea Georgiei.

Catedrala „Sfânta Treime“ din Tbilisi a fost numită „simbol al renaşterii naţionale şi spirituale“ georgiene. Gruzinii au răspuns la chemarea Patriarhiei Georgiei de a clădi o catedrală reprezentativă, edificiul fiind ridicat în doar nouă ani. Slujba de sfinţire a fost săvârşită la 23 noiembrie 2004 de Preafericirea Sa Ilie al II-lea înconjurat de un sobor de ierarhi din care a făcut parte şi IPS Andrei, actualul Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, la acea vreme Arhiepiscopul Alba Iuliei, delegatul Bisericii Ortodoxe Române. Cu o înălţime de la cota zero până în vârful cupolei Pantocrator de 98 metri, deasupra căreia se ridică o cruce aurită de 7,5 metri, catedrala Patriarhiei Georgiei este a treia cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume, după „Hristos Mântuitorul“ din Moscova şi „Sfântul Isaac“ din Sankt Petersburg.

Dealul pe care a fost ridicată este un loc reprezentativ pentru capitala Georgiei, dar nu pentru poporul gruzin, ci pentru comunitatea armeană. „Panteonul armean“ era un complex arhitectural din partea de nord-est a cartierului istoric Avlabari din Tbilisi, alcătuit dintr-o biserică ortodoxă închinată Maicii Domnului şi un cimitir memorial, distruse în anii â30 ai secolului trecut, în perioada sovietică. Arhitectura catedralei respectă stilul georgian, făcut celebru de biserica istorică Svetitskhoveli, reprezentat la o scară mai mare. Complexul Sameba cuprinde catedrala de 5.000 de metri pătraţi, o clopotniţă, Reşedinţa Patriarhală, o mănăstire, un seminar teologic, o academie teologică, precum şi arhondarice. Alături de altarul principal închinat Sfintei Treimi, catedrala adăposteşte mai multe capele, închinate Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Sfintei Nina, Sfântului Ierarh Nicolae, Sfinţilor Apostoli şi Tuturor Sfinţilor. Cinci dintre altare se află la demisolul ce măsoară 13 metri în înălţime. Biserica principală, ce poate adăposti 15.000 de oameni, este pavată cu plăci de marmură, iar altarul urmează să fie decorat cu mozaicuri. Pictura murală este executată de un grup de artişti iconari sub coordonarea lui Amiran Goglidze. „Clădirea secolului“ - au numit-o georgienii, care prin donaţiile oferite au făcut posibilă ridicarea ei într-un timp atât de scurt. Cu o istorie de mai puţin de un deceniu, Catedrala „Sfânta Treime“ din Tbilisi s-a impus deja ca simbol al spiritualităţii şi naţionalismului din Georgia.