Predoslovie la manuscrisul „Privegher“ al lui Anton Pann

Cărţile de slujbă specifice cultului ortodox şi necesare săvârşirii slujbelor religioase sunt destul de numeroase, fiecare dintre ele având o structură proprie, bine definită şi delimitată, atât din punct de vedere liturgic cât şi din perspectivă muzicală. Între cărţile care se folosesc în săvârşirea slujbelor bisericii se numără şi cartea numită „Privegher“. „Privegherul“ este o carte de slujbă ce conţine slujba privegherii la sărbătorile mai importante.

Chiar dacă la prima vedere este o carte mai puţin cunoscută, totuşi, aceasta este des utilizată în mănăstirile din România, la sărbătorile mai importante specifice cultului. Această tradiţie a fost continuată după modelul sau rânduiala de la Sfântul Munte Athos, acolo unde, de-a lungul timpului şi până în prezent s-au desăvârşit în măiestria de a compune şi a aşterne pe note aceste frumoase cântări care se găsesc în această carte.

Printre cei mai cunoscuţi autori de muzică psaltică bisericească se numără şi Anton Pann, cel care a activat şi în zona Transilvaniei, sau, în paralel, la alte şcoli importante de muzică bisericească din vremea respectivă. În anul 1848 protopsaltul Anton Pann tipăreşte la Bucureşti cartea numită „Privegher“.

„Privegherul“ este o carte de slujbă ce conţine slujba privegherii la sărbătorile mai importante. De aici şi etimologia cuvântului „a priveghea“, „priveghi“ care însemnă a avea de grijă, a sta treaz. Titlul complet este „Privegher, care cuprinde în sine toată rânduiala Privegherii sau a Mânecării“.

Dedicată Mitropolitului Neofit

Aşadar, analizând predoslovia aceste cărţi, aflăm încă din primele rânduri că ea îi este dedicată Mitropolitului Neofit, care cu „neobosire privegheză la a păstori turma ortodoxă (...) apărându-o de valurile furtunilor ca să o aducă la limanul mântuirii“.

Se observă faptul că autorul îi aduce mitropolitului multe cuvinte de laudă şi în rândurile următoare, probabil pentru faptul că a ajutat într-o mare măsură la timpărirea acestui manuscris. În rândurile următoare se explică acest lucru; „muzica bisericească nu era tălmăcită toată şi se slujea doar cu cărţile tipărite de ieromonahul Macarie iar cântările cele de nepărată trebuinţă trebuiau învăţate în limba greacă“.

Această menţiune este dezvoltată mai departe, în continuarea prefeţei; astfel, protopsaltul Anton Pann îi mulţumeşte mitropolitului pentru că l-a rânduit profesor la seminarul Sfintei Mitropolii şi cu acest prilej a putut publica opt cărţi. El aminteşte în continuare şi pe alţi binefăcători ca arhimandritul Spiridon Tismăneanul, arhimandritul Calinic Cernicanul, arhimandritul Dionisie, directorul seminarului, părintele ierodiacon Chesarie şi alţii.

În finalul textului cu caracter explicativ, la pagina patru se reaminteşte faptul că această tipăritură a fost dedicateă mitropolitului Neofit şi îl roagă pe acesta ca „bine să primească acest Privegher ca un rod din însuşi ajutorul Înalt Prea Sfinţiei Voastre“.

Concluzionând se poate afirma faptul că în majoritatea manuscriselor semnate de Anton Pann există câte o predoslovie care explică, într-un fel sau altul, necesitatea tipării acesteia, atât pentru a lăuda inţiativa şi sprijinul acordat de mitropolit pentru tipărire cât şi pentru folosul şi uzul cărţii pentru cei din seminar sau cântăreţii bisericeşti.