Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Sfântul Apostol Iacov, pescarul de oameni

Sfântul Apostol Iacov, pescarul de oameni

Galerie foto (2) Documentar
Un articol de: Pr. Eugeniu Rogoti - 30 Apr, 2020

Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu şi fratele lui Ioan, este pomenit de Biserica Ortodoxă în data de 30 aprilie. A făcut parte dintre ucenicii cei mai apropiaţi ai Mântuitorului şi a văzut lucrurile minunate pe care ni le descriu Evangheliile, dintre care prima a fost o pescuire minunată. Tot el a fost cel care împreună cu fratele său, Ioan, viitorul Evanghelist, au cerut locuri privilegiate în Împărăţia lui Mesia, fapt pentru care au fost mustraţi de Cel care venise să slujească, nu să I se slujească.

Iacov era, împreună cu Ioan, fratele său, fiul unui pescar de pe malul lacului Ghenizaret, pe nume Zevedeu. Pe mama celor doi apostoli o chema Salomeea. Iacov şi Ioan au fost chemaţi la apostolat, printre ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Iisus, în aceeaşi zi cu fraţii Andrei şi Petru, de asemenea pescari în Ghenizaret. Ei au lăsat ambarcaţiunea de pescuit şi pe tatăl lor şi i-au urmat lui Iisus din Nazaret, despre care auziseră multe. Mântuitorul i-a supranumit pe cei doi „fiii tunetului”. Împreună cu Ioan şi cu Petru, Apostolul Iacov a participat la pescuirea minunată din Ghenizaret (Luca 5, 10), învierea fiicei lui Iair (Marcu 5, 37; Luca 8, 51), Schimbarea la Faţă (Matei 17, 1; Marcu 9, 2; Luca 9, 28) şi la rugăciunea din grădina Ghetsimani, înainte de prinderea lui Iisus (Marcu 14, 33). De asemenea, tot cei trei ucenici au fost de faţă atunci când Mântuitorul a vindecat-o pe soacra lui Petru (Marcu 1, 29-31) şi atunci când Iisus a vorbit despre distrugerea Templului din Ierusalim (Marcu 13). Împreună cu fratele său şi la solicitarea mamei lor, Iacov cere Mântuitorului să aibă loc privilegiat în Împărăţia Lui, gândind că aceasta urma să fie una pământească. Pentru acest lucru, ceilalţi 10 ucenici apropiaţi s-au supărat pe ei. În Evanghelia după Luca ­

(9, 54), cei doi fraţi cer Învăţătorului lor voie să coboare foc din cer peste o aşezare de samarineni care nu au vrut să-i primească la ei, fapt pentru care sunt din nou admonestaţi de Iisus. În cadrul înşiruirii de către evanghelişti a numelor celor 12 apostoli, Iacov este numit al treilea sau al doilea, înaintea lui Ioan şi a lui ­Andrei (Marcu 3, 17).

Faptele Apostolilor vorbesc despre participarea lui Iacov la rugăciunea fierbinte a ucenicilor după Înălţarea Domnului. Ultimul lucru care se scrie despre Sfântul Apostol Iacov în Noul Testament este uciderea lui cu sabia la porunca lui Irod I Agripa (41-44), pe motiv că făcea parte dintre urmaşii lui Iisus în Ierusalim, împotriva cărora lupta conducătorul Iudeii (Fapte 12, 2-3). Acest amănunt din Faptele Apostolilor a fost completat mai târziu de Clement Alexandrinul în lucrarea sa „Hypotyposeis”, după cum spune şi istoricul Eusebiu al Cezareei, cu mărturia că cel care l-a dus la judecată în faţa Sinedriului pe Iacov, văzând mărturia acestuia, s-a convertit, devenind el însuşi creştin, astfel fiind judecaţi împreună cei doi, primul cerându-şi iertare în drum de la apostolul pe care-l vânduse. La auzul cuvintelor de pocăinţă, Sfântul Iacov a spus „Pace ţie!” şi l-a îmbrăţişat pe fostul său răuvoitor, după care amândurora li s-au tăiat capetele.

Mărturiile neotestamentare şi cele ulterioare vorbesc despre Apostolul Iacov ca fiind originar din Betsaida Galileei, făcând parte din seminţia lui Zabulon. El a propovăduit în Palestina şi, după ce i-a fost tăiat capul la ordinul lui Agripa, este înmormântat la Marmarica. Sunt unele tradiţii care au stat la baza textelor despre copilăria Sfântului Apostol Iacov şi chiar despre o deplasare a acestuia în Spania, de unde s-ar fi întors în Palestina, unde a fost martirizat, iar moaştele au ajuns din nou în Spania, locul misiunii sale până în zilele noastre.

La scurt timp după legalizarea religiei creştine în Imperiul Roman, o parte din moaştele Sfântului Apostol Iacov au ajuns în Spania, unde se dezvoltă foarte mult cinstirea acestuia. În secolul al 9-lea, Catedrala Episcopală este mutată la Compostela, unde au fost aduse şi moaştele Sfântului Iacov. Mormântul care păstra moaştele Sfântului Iacov începe să fie vizitat din secolul al 10-lea. Alte părţi din trupul Sfântului Iacov s-au păstrat în Franţa, la Toulouse, precum şi la Ierusalim şi Roma. 

Pelerinaj european spre mormântul Sfântului Iacov

Cunoscutul pelerinaj occidental din Franţa, Italia şi din estul Spaniei, pe diferite rute, are ca ţintă închinarea la mormântul cu moaştele Sfântului Iacov din Compostela, Spania, şi datează încă din Evul Mediu.

Pe locul descoperirii după invaziile arabe în Spania a moaştelor Sfântului Iacov, un principe spaniol a dispus construcţia unei catedrale pe câmpul numit al stelei - Compostela. Spre această catedrală, care adăposteşte mormântul Sfântului Iacov, creştinii din întreaga Spanie, dar şi cei din depărtare, până ­dinspre munţii Pirinei, au început să facă pelerinaje pentru închinare, asemenea celor făcute la Ierusalim sau la Roma. În secolul al 12-lea sunt menţionate deja patru mari drumuri de pelerinaj dinspre Franţa, către Santiago. În anii 1970-1980, acest pelerinaj a fost impulsionat din nou în Biserica Romano-Catolică, pelerinii alegând să meargă atât cât le stă în putere către mormântul Sfântului Iacov. Pe drumurile marcate şi amenajate pentru mersul pe jos sunt locuri de cazare şi de marcare a cărţilor de pelerini pentru cei care fac această jertfă.

Cinstitele sale moaşte dăruiesc tămăduiri de boli tuturor celor care vin şi se închină cu credinţă, permanent săvârşindu-se aici minuni întru slava lui Dumnezeu, Cel în Treime slăvit.

Citeşte mai multe despre:   Sf. Ap. Iacov