Sfântul Mucenic Dimitrie în vechi icoane moldovenești

Ne aflăm în ziua praznicului unuia dintre cei mai cunoscuți sfinți în tradiția ortodoxă românească: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir. Pretutindeni, în bisericile românești, icoana acestui sfânt este ușor de recunoscut, grație elementelor picturale caracteristice. Vă propun o călătorie prin lumea bisericilor vechi din Moldova, pentru a privi împreună ipostazele în care meșterii zugravi, iconarii veacurilor trecute, l-au înfățișat pe „Sân Dunitru”, așa cum duios i se zice în această parte de țară.

Cunoscut pentru binefacerile sale și pentru ajutorul oferit la vremuri grele, de restriște, Sfântul Dimitrie se bucură, în Moldova, de o cinstire cu totul aparte. Numeroase biserici, mai vechi sau mai noi, i-au fost închinate, mai ales că data prăz­nuirii sale se găsește la granița dintre anotimpul cald și cel rece, suprapunându-se peste obiș­nuitele ritualuri de finalizare a muncilor pământului, înainte de începerea iernii, din calendarul popular. Din acest punct de vedere, popularitatea Sfântului Dimitrie stă pe același taler cu cea a Sfântului Gheorghe, cel care deschide timpul cald al noului an agrar.

Pe de altă parte, ambii sunt sfinți militari, martiri biruitori și, nu de puține ori, la vreme de război, în situații de cumpănă sau de restriște, oamenii le-au închinat bisericile pe care le-au ridicat, nădăjduind în ajutorul și binecuvântarea lor.

În Moldova, în cele mai multe așezări, primele bisericuțe, unele aflate și astăzi în picioare, au fost construite din cel mai la îndemână material: lemnul. Numeroase biserici au fost așezate sub patronajul Sfântului Dimitrie, altele sub purtarea de grijă a Sfântului Ierarh Nicolae și cele mai multe sub ocrotirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, „Sfinții Voievozi”, cum li se mai spune în tradiția populară. În perioada realizării proiectului de reportaj „Bisericile de lemn ale Moldovei” (2012-2016), am poposit adesea în biserici de lemn închinate Sfântului Dimitrie, locașuri cu o istorie îndelungată, care au trecut prin încercări grele și care adă­postesc minunate icoane ale acestui sfânt.

La Bicazul Ardelean, de pildă, în județul Neamț, la granița dintre Moldova și Ardeal, se găsește una dintre cele mai frumoase și mai vechi bisericuțe de lemn ce poartă hramul „Sfântul Dimitrie”. În tra­di­ția locului, aceasta are o impor­tanță covârșitoare, căci localitatea s-a aflat sub stăpânire austro-ungară, iar între bârnele sale bătrâne s-a men­ținut viu spiritul românesc ortodox.

O la fel de frumoasă biserică patronată de Sfântul Dimitrie se află în județul Botoșani, la Io­nă­șeni, fiind ridicată de boierul Ionaș Balș, în veacul al 17-lea, și refăcută în întregime de boierul Vasile Balș, în 1827. Dar asemenea suratei sale din județul Neamț, și aceasta a trecut prin momente cumplite, mai ales în perioada comunistă, biruind vremurile aspre și dușmanii timpului prin mijlocirea sfântului său protector. 

Reprezentări iconografice în biserici de lemn

Însă nu doar frecventa stabilire a hramului bisericilor de lemn în ziua prăznuirii Sfântului Dimitrie impresionează în aceste comunități, ci modul în care oamenii îl cinstesc pe acest sfânt. În foarte multe astfel de locașuri, indiferent de hramul pe care îl poartă, icoanele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie sunt numeroase. Dovadă că în preferințele iconarilor de prin sate, „zugravii de biserici” cum erau numiți în vechime, Sfântul Dimitrie ocupa un loc important.

În cele mai multe reprezentări iconografice, Sfântul este pictat într-o tunică și poartă armură, sabie (pe care o ţine cu mâna stângă), suliţă în mâna dreaptă, un scut fixat în spate, iar mai rar arc şi tolbă cu săgeţi, semne distinctive ale unui sfânt militar. Sunt minunat închipuite, din acest punct de vedere, icoanele pe care le-am găsit în biserica de lemn de la Adâncata (jud. Suceava) sau în cea de la Ionă­șeni-Trușești. Tot sub acest chip, însă într-o manieră naivă, dar care emană multă căldură, multă putere de expresie, se află zu­grăvit și în icoane pe care le-am găsit în biserica de lemn de la Băbușa (jud. Vaslui) sau în cea de la Bobo­iești-Pipirig (jud. Neamț).

Alteori, Sfântul Dimitrie apare zugrăvit călare, străpungându-l cu suliţa pe împăratul Maximian, cel care i-a persecutat pe creștini. E o soluție compozițională cu multă valoare simbolică, la care pictura bi­zantină a recurs tocmai pentru a substitui realitatea is­torică. „Altă soluţie compozi­ţio­nal-simbolică folosită pentru a substitui o realitate istorică este reprezentarea Sfântului Mucenic în postura de învingător al propriului ucigaş istoric. Viaţa Sfântului Dimitrie consemnează faptul că el a trăit în timpul împă­ratului Maximian (286-305) şi a fost ucis de acesta din cauza fap­tului că nu a acceptat să re­nun­ţe la credinţa creştină. Simbolul reuşeşte astfel să substituie o realitate istorică cu o realitate spirituală, ce se revendică în ade­vărurile eshatologice ale dreptăţii şi ordinii rânduite după adevărul lui Dumnezeu”, explică pr. Gabriel Herea, în studiul „Simbolul în icoana de tradiție bi­zantină”, publicat în revista „Studii Teologice” a Patri­arhiei Române.

Pentru astfel de ipostaze iconografice, în care Sfântul e zugrăvit călare, splendid executate din punctul de vedere al tehnicii picturale, vă îndemn să vizitați biserica de lemn de la Ionășeni (jud. Botoșani), dar și biserica de lemn de la Boiștea-Dărmănești (jud. Bacău).