De curând a trecut la cele veşnice papa şi patriarhul Shenouda III, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Copte. Tradiţia de a fi depus pe tronul Sfântului Marcu din catedrala din Cairo a stârnit o serie de reacţii în media din lumea întreagă. Deşi perimat în ultima perioadă, acest obicei exista în Biserica Ortodoxă şi găsim mărturii despre el chiar în ţara noastră până la începutul secolului trecut.
Sfântul Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului (†1429), ne oferă o mărturie despre tradiţia ca arhiereii să fie aşezaţi în tron pentru slujba înmormântării. Prezenta acest obicei vechi de mai bine de un mileniu la vremea aceea şi deplângea faptul că începuse să se piardă: "Pentru dumnezeeştii şi marii arhierei Petru al Alexandriei şi Ioan Zlatoust (Gură de Aur, n.r.) cum că i-au pus pre dânşii în scaun şi după moarte. Pentru cea de sus pace. [...] Iar acum nu ştiu cum nu să bagă în seamă aceasta, măcar că şi acum scaun este şi de acolea din scaun dă arhiereul blagoslovenie şi să face sfânta şedere şi de la arhiereu să zice pace tuturor".
"Pus în scaun în tinda bisericei pe prag"
La 22 iunie 1834 trecea la cele veşnice Sfântul Mitropolit Grigorie al IV-lea Dascălu al Ţării Româneşti. Dintr-o cronică însemnată pe filele unei cărţi de cult aflăm, într-o exprimare neaoşă, că "Prea sfinţia sa mitropolit Grigorie şâau dat obştescul sfârşit la leatul 1834 Iunie 22 de zile, Joi noaptea spre Vineri. Şi l-au îmbrăcat cu arhieraticao şi cu mitră în cap, l'au pus în scaun în tinda bisericei pe prag şi lâau ţinut Vineri, Sâmbătă până Duminică la 9 ceasuri şi i-au sărutat toţi Bucureştii blagoslovitoarea dreaptă. Apoi l-au scos din mitropolie afară şi l-au pogorât pe la casele brâncoveneşti şi au ieşit la pod pe la sf. Ilie până la sf. Niculae şi au intrat pe poarta despre livede înnăuntru şi-l duceau patru preoţi aşa pe scaun. Apoi era lume de pe lume, nu mai încăpea, frumuseţe nespusă. Şi aşa s'au şi îngropat tot pe scaun la Iunie 24, leat 1834".
O altă mărturie despre acelaşi sfânt ierarh al Bisericii noastre găsim într-un Minei al lunii Iunie ce aparţinea Bisericii "Mântuleasa" din Bucureşti. Conform acestei însemnări, trecerea la cele veşnice a mitropolitului Grigorie al IV-lea Dascălu s-a petrecut la 22 iunie, dar era "Vineri spre Sâmbătă pe la orele 6 după amează": "Ş'au dat sfârşitulu prea sfinţia sa părintele mitropo[lit] Grigorie al prinţipatului şi Sâmbătă după ce l-au împodobit cu toate veşmintele l-au aşezat în jeţu pus într'o odae spre sărutarea mâiniloru şi Duminică luându-l l-au pus în tinda biserici, l-au ţinut de dimineaţă până la toacă. Adunându-se toţi boeri cei mari l-au scosu preoţi şi toţi arhierei supt un cortu ce era întinsu înaintea biserici şi slujindu-l l-au luatu preoţi pre scaun cum era arhierei şi toţi boeri şi norodulu ce era scoţându-lu pre poarta despre răsăritu l-au dus pe podulu Caliţi, băgându-l pe poarta din faţa biserici l-au îngropatu în sf. Mitro[polie] la picătura streşini făcându-i mormântul voltitu 24 Iuniu".
"Pus pe scaun cu cârja şi cu evanghelia pe braţ"
Sfântul Ierarh Calinic, retras la Mănăstirea Cernica, dar purtând în continuare titulatura de Episcop al Râmnicului, a trecut la Domnul la 11 aprilie 1868. Iată cum descrie călugărul Atanasie îndeplinirea uneia dintre ultimele ascultări primite de la arhiereul Sfânt Calinic, aceea de a avea grijă să-l îmbrace, după trecerea la cele veşnice, în veşmintele "trimise de călugăriţa Brâncoveanca": "Şi după ce l-am îmbrăcat cu veşmintele ce-mi ordonase şi l-am pus pe scaun cu cârja şi cu evanghelia pe braţ şi astfel a stat mai multe zile până a venit mitropolitul, episcopii şi mai mulţi arhierei şi egumeni de la mai multe mănăstiri. În acest timp trăsurile de la Bucureşti nu încetau ziua şi noaptea pline de boeri şi cocoane de-i sărutau mâinile".
Împodobit cu veşmintele arhiereşti "s'au aşezat pe un tron"
În anul 1865 a murit mitropolitul primat Nifon al II-lea al Ungrovlahiei: "Îndată după încetarea din vieaţă, - întâmplată în ziua de 5 Mai, într'o Luni - venerabilile rămăşiţe, împodobite cu veşmintele arhiereşti s'au aşezat pe un tron şi sâau transportat în biserică pe mâinile preoţilor precedate de trei arhierei". Timp de două zile, Dealul Mitropoliei s-a dovedit a fi neîncăpător pentru mulţimea de credincioşi veniţi să dea sărutarea cea mai de pe urmă păstorului lor. După ceremonialul înmormântării, la care a participat şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cortegiul s-a îndreptat către Biserica "Sfântul Nicolae" din Cernica: "În fine venia dricul, unde pre un jeţ era aşezat corpul reposatului şi sprijinit de patru preoţi".
"Aşezat pe un scaun arhipăstoresc, cu crucea într'o mână şi cu cârja în cealaltă"
Mitropolitul primat Calinic Miclescu al Ungrovlahiei a trecut la Domnul "către sara zilei de 14 August anul 1886 - într-o Joi". Înmormântarea a avut loc sâmbătă, 16 august, în Catedrala mitropolitană, în prezenţa regelui Carol I. Despre mitropolitul Calinic Miclescu aflăm că "aşezat pe un scaun arhipăstoresc, cu crucea într'o mână şi cu cârja în cealaltă fu scos din biserică pe mâni de către 4 preoţi şi dus astfel până în strada Bibescu-Vodă, unde fu depus pe un car funebru, tras de 8 cai. La fiecare colţ al scaunului arhipăstoral, stăteau în genunchi cei patru preoţi, care scoaseră corpul din biserică". Cortegiul a ajuns la Gara de Nord, unde "după ce se făcu un trisaghiu de I.P.S.S. Episcopul Ghenadie, corpul astfel, cum era aşezat pe scaunul arhipăstoral, fu introdus într'o ladă în forma unei piramide dreptunghiulară, de zinc şi căptuşită cu lemn pe dinafară şi fu închis ermetic întrînsa. Această ladă era îmbrăcată în postav negru cu ornamente de fir alb şi având pe ambele laturi marca ţărei, cu coroana mitropolitană deasupra. Lada fu aşezată apoi în mijlocul unui vagon al cărui interior era îmbrăcat în postav negru şi pe laturile sale exterioare se afla câte o marcă, ca şi acelea de pe lada de zinc". Cu un tren special, oficialităţile şi familia mitropolitului au ajuns la Paşcani, iar de acolo cortegiul şi-a continuat drumul către Mănăstirea Neamţ, unde a fost înmormântat.
"Îmbrăcarea cu veşmintele arhiereşti şi aşezarea pe scaun"
Aceeaşi tradiţie s-a păstrat şi în cazul mitropolitului Moldovei Iosif Naniescu, trecut la Domnul "în ziua de 26 Ianuar, întrâo Sâmbătă a anului 1902", când s-a consemnat în cronica vremii că s-a făcut "spălarea corpului, îmbrăcarea cu veşmintele arhiereşti şi aşezarea pe scaun". Dintr-un ziar laic ieşean aflăm că "I.P.S.S. e instalat în salonul său pe un jîlţ de fer îmbrăcat în odăjdii şi cu mitra mitropolitană în cap. În mâna dreaptă ţinea crucea; iar cea stângă se odihneşte pe o perinuţă. În jurul jîlţului stau călugării şi citesc sf. molifte de iertarea păcatelor. Corpul a stat expus până la ora 5, când a fost coborât pe umere de preoţii mitropoliei şi aşezat în mijlocul bisericei mitropoliei în faţa altarului înaintea dverelor împărăteşti". Luni, 28 ianuarie, a avut loc slujba Înmormântării, în Catedrala mitropolitană: "Preasfântul e înveşmântat în bogate odăjdii arhiereşti de mătasă albă şi albăstrie, cusută'n aur şi argint, în cap cu mitra de fir de argint în mână cu sfânta cruce şi evanghelia; iar alăturea sprijinită de speteaza jelţului stă cârja arhipăstorească". Mitropolitul Iosif Naniescu a fost depus în cavou înveşmântat, în jilţ: "Înainte de a se pogorî jilţul cu repausatul arhipăstor în cavou i sâa scos din cap mitra înlocuindu-se cu potcapul şi camelauca obişnuită. În mână i sâa dat în loc de frumoasa evanghelie legată în argint o altă evanghelie fără legătură de argint. La piept i sâa aşezat în locul crucei de aur bătută cu diamante o cruce gălbue şi un mic engolpion, ambele săpate cu o deosebită artă în lemn de chiparos. În loc de cârja arhierească i s'a aşezat alăturea simpla lui cârjă de lemn de corn".
Ultima mărturie am aflat-o în anul 1909, când mitropolitul primat Iosif Gheorghian a murit "în noaptea de 23 spre 24 Ianuarie": "Trupul - fostului mitropolit - îmbrăcat în haine arhiereşti a fost pus în jîlţ şi aşezat în paraclisul mitropolitan".
