Un ierarh cărturar şi un părinte iubitor

Activitatea Mitropolitului Nicolae Corneanu cuprinde o paletă largă de preocupări, unul dintre aspectele mai puţin cunoscute ale arhipăstoririi sale fiind însă acela de a-i ajuta pe slujitorii altarelor care au suferit persecuţii din partea autorităţilor comuniste atee şi au îndurat ani mulţi de temniţă şi prigoană. Acest lucru arată că regretatul şi eruditul ierarh bănăţean a avut o inimă largă, plină de bunătate faţă de cei din jur şi un curaj demn de toată aprecierea.

În cei 52 de ani de arhipăstorire a preoţilor, monahilor şi credincioşilor din Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului, cu cele două judeţe bănăţene - Timiş şi Caraş-Severin (acesta din urmă redat Episcopiei Caransebeşului, în anul 1994, prin purtarea de grijă a Înaltului nostru ierarh) -, Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae a desfăşurat o pilduitoare activitate pastoral-misionară, culturală, ştiinţifică, ecumenică şi filantropică, care aşteaptă încă să fie investigată, analizată şi pusă în valoare.

Orientat către vocaţia sacerdotală prin modelul tatălui său, preotul Liviu Corneanu de la Caransebeş, decedat de tânăr, şi influenţat de viaţa unchiului său, cunoscutul teolog, publicist, om de cultură şi politician Cornel Corneanu (fost secretar al Episcopului Miron Cristea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru în toate forurile de conducere ale Bisericii), tânărul Nicolae Corneanu a făcut studii strălucite de teologie la Bucureşti, unde şi-a dezvoltat vocaţia pentru patristică, filozofie şi limbi clasice, aşa încât, la vârsta de numai 26 de ani, susţinea deja teza de doctorat în teologie.

Pentru început activează ca profesor la Academia Teologică din Caransebeş, secretar eparhial şi consilier cultural al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului, din nou ca profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş, conferenţiar universitar la Institutul Teologic din Sibiu, de unde a fost ales Episcop al Aradului (15 decembrie 1960) şi Mitropolit al Banatului, instalarea având loc la 4 martie 1962. Privind acum retrospectiv spre începuturile activităţii teologice, ştiinţifice şi de cercetare a Mitropolitului cărturar Nicolae Corneanu, membru al Uniunii Scriitorilor şi membru de onoare al Academiei Române, ne încearcă un justificat sentiment de uimire în faţa operei atât de bogate pe care Înaltpreasfinţia Sa a lăsat-o generaţiilor actuale şi celor care vin după noi şi care este întrucâtva cunoscută, mai ales specialiştilor. Încă din perioada când preda la Academia din Caransebeş, tânărul teolog se preocupa de studiul Sfinţilor Părinţi, fiind un colaborator permanent al publicaţiilor eparhiale: „Foaia Diecezană“, „Altarul Banatului“, „Biserica Bănăţeană“, „Duh şi Adevăr“, „Legea românească“ şi „Telegraful român“. Nu numai problemele de patristică erau însă abordate de harnicul diacon Nicolae Corneanu, ci şi aspecte biblice, omiletice, liturgice etc., unele dintre acestea au fost publicate în volum, altele aşteaptă să fie descoperite şi tipărite, aşa după cum vrednice de analizat şi de trimis la tipar sunt referatele şi comunicările susţinute la numeroasele întâlniri interconfesionale, ştiinţifice şi ecumenice la care a participat, atât în ţară, cât şi în străinătate. Bogata activitate teologico-ştiinţifică a mitropolitului nostru este întregită de publicarea unor predici, articole şi studii necesare preoţilor, studenţilor teologi, seminariştilor şi credincioşilor noştri, şi mai ales de lucrarea sa pastorală, filantropică şi administrativ-gospodărească.

Familii de preoţi salvate de Părintele Mitropolit

Un aspect mai puţin cunoscut al acestei activităţi, foarte interesant şi foarte important, care va trebui de asemenea să fie cercetat cu atenţie, este acela al purtării de grijă arătate de înaltul ierarh de la Timişoara faţă de numeroşi preoţi, foşti deţinuţi politic, pe care i-a încadrat la parohie în vremurile grele de dinainte de 1989. Ieşiţi din lagăre şi închisori comuniste, aceşti preoţi, majoritatea căsătoriţi şi având copii, erau ai nimănui. Marginalizaţi de autorităţile comuniste, hărţuiţi şi urmăriţi permanent de fosta Securitate comunistă, fără mijloace de subzistenţă, cu copiii respinşi de la facultăţi, au găsit în Mitropolitul Corneanu un salvator, un părinte iubitor care, făcând dovada unui curaj demn de toată lauda, le-a oferit o casă parohială, o bucată de prescură şi un salariu pentru întreţinerea familiei. Amintim aici doar pe câţiva: Traian Dobromirescu, fost preot la Catedrala „Sfântul Gheorghe“ din Caransebeş, încadrat după detenţie la Parohia Cornuţel (lângă Caransebeş); Alexandru Onoriu Nicolici din Vălişoara (CS), fost preot la Teregova, încadrat la Parohia Timişoara Iosefin; Romulus Pop, din Banloc, încadrat paroh la Delineşti, Protopopiatul Caransebeş; Lazăr Magheţ din Glimboca (CS), încadrat după eliberare (1964) la parohiile Dezeşti, Cuptoare-Secu, Zorlenţu Mare şi Iablaniţa; Ioan Simu din Ticvaniu Mare, încadrat la Moniom (CS), în anul 1965; Isaia Suru din Duboz (TM), fost preot în Caransebeş, reîncadrat la Parohia Turnu Ruieni (CS), în anul 1964, şi Constantin Târziu din Lugoj, graţiat în 1964, a slujit ca paroh la Hezeriş (TM). Aceştia sunt doar câţiva din zecile de slujitori ai Altarelor bănăţene condamnaţi la ani mulţi de temniţă şi lagăr, ori deportaţi în Bărăgan, la Canal, în Deltă şi în alte locuri de distrugere a elitei româneşti, care au beneficiat de dragostea creştinească, purtarea de grijă, atenţia şi preţuirea Mitropolitului academician Nicolae Corneanu, regretat acum de preoţii, monahii şi credincioşii bănăţeni pentru cei 52 de ani de rodnică arhipăstorire în fruntea Bisericii bănăţene. Pentru toate acestea şi pentru multe altele, rugăm mereu pe Părintele Ceresc să-l răsplătească pe Părintele Mitropolit Nicolae cu pacea şi cu lumina cea neînserată a Împărăţiei Sale cereşti. (Pr. dr. Ionel Popescu, vicar eparhial)