Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Viaţa şi activitatea Sfântului Iacov al lui Alfeu, în filele Scripturii

Viaţa şi activitatea Sfântului Iacov al lui Alfeu, în filele Scripturii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 09 Oct, 2020

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut 12 Apostoli. Între aceştia îl regăsim şi pe Sfântul Iacov al lui Alfeu, pe care îl sărbătorim astăzi în Biserica Ortodoxă. Prin mărturia Apostolilor, ca martori direcţi ai activităţii mesianice a lui Hristos, s-a răspândit cuvântul Evangheliei şi s-au format primele comunităţi creştine.

La începutul activităţii Sale mesianice, Domnul nostru Iisus Hristos i-a ales pe cei 12 Apostoli, după cum aflăm din Sfânta ­Evanghelie: „Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fiii tunetului. Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe To­ma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul, şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut” (Marcu 3, 16-19).

Iar după sinuciderea lui Iuda Iscarioteanul Apostolii l-au ales în locul lui pe Matia: „Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care ­Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece Apostoli” (Faptele Apostolilor 1, 23-26).

Sfinţii Apostoli erau iudei, aleşi de Mântuitorul din oameni simpli, mulţi dintre ei fiind pescari galileeni din localităţi de lângă Lacul Ghenizaret, spre exemplu Petru şi Andrei erau din Betsaida Galileei. Ei L-au urmat pe Domnul nostru Iisus Hristos în timpul celor trei ani şi jumătate ai ac­ti­vităţii Sale mesianice.

Dacă parcurgem paginile Noului Testament, îl descoperim între cei 12 şi pe Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu, fratele Sfântului Apostol şi Evanghelist ­Ma­tei. În Sfânta Scriptură este menţionat în 4 rânduri. În Evan­ghelia după Matei, când Mântuitorul îi cheamă pe cei 12 şi le dă „putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă” (Matei 10, 1), este ­amintit şi el. „Numele celor doi­sprezece Apostoli sunt acestea: întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Ze­vedeu şi Ioan fratele lui; Filip şi Bartolomeu, Toma şi Matei va­meşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut” (Matei 10, 2-4). A doua referinţă este în Evanghelia după Marcu capitolul 3, versetul 18, în acelaşi context al trimiterii ­Apostolilor la propovăduire. Vor­bind despre alegerea celor 12 ­Apostoli, Sfântul Evanghelist Luca îl menţionează şi pe Sfântul Iacov al lui Alfeu: „A chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre cei doisprezece, pe care i-a ­numit Apostoli. Pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, și pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Simon, numit Zilotul, și pe Iuda al lui Iacov şi pe ­Iuda Isca­rioteanul, care s-a făcut tră­dător” (Luca 6, 13-16).

A patra menţiune este în Faptele Sfinţilor Apostoli după Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, când Apostolii întorşi în Ierusalim „s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru şi Ioan şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov” (Faptele Apostolilor 1, 13). De aici ne dăm lesne seama că el a fost alături de Mântuitorul pe parcursul întregii Sale acti­vi­tăţi de vestire a Evanghelie. L-a însoţit pe drumurile şi prin ce­tăţile Ţării Sfinte, a fost martor la minunile Lui, a ascultat predicile Domnului şi a înţeles alături de ceilalţi 12 Apostoli că Învăţă­torul lor este „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 6, 16). S-a bucurat împreună cu ceilalţi de primirea triumfală a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim. A fost prezent la Cina cea de Taină, când Domnul Hristos le-a spălat picioarele, ca gest al dragostei Sale faţă de ei, şi a fost martor când Mântuitorul a instituit Sfânta Euharistie. A mers cu El în grădina Ghetsimani, unde a asistat la arestarea Lui în urma trădării lui Iuda Iscarioteanul. Speriat de cele întâmplate, a fugit şi s-a ascuns alături de ceilalţi Apostoli: „Atunci, toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit” (Matei 26, 56). După Înviere, Mântuitorul Se arată Sfin­ţilor Apostoli, între care este şi Sfântul Iacov al lui Alfeu. Este prezent la Înălţarea la cer a Domnului şi primeşte alături de ceilalţi Apostoli cuvântul Mântuitorului de a vesti Evanghelia la toate neamurile: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, bote­zându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învă­ţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 19-20). Acest cuvânt al Domnului Hristos îl va împlini după Cincizecime, când plin de harul Duhului Sfânt va începe activitatea sa apostolică. Vieţile Sfin­ţilor ne spun că „a tămăduit mul­te boli şi a gonit din oameni duhu­rile necurate şi viclene şi a adus Domnului nostru Iisus Hristos mulţime de popor (…), căci, semă­nând în inimile oamenilor cuvântul dumnezeiesc, a sădit şi a sporit dreapta credinţă. (...) Şi înconjurând multe ţări, a se­mănat sămânţa cea cerească şi, adunând spicele mântuirii ome­neşti, a sfârşit alergarea sa pe urma lui Hristos, pentru că s-a făcut ur­mător al patimilor Lui, şi, fiind pironit pe cruce, şi-a dat sufletul său lui Dumnezeu”. Din tradiţie aflăm că a pro­povăduit Evanghelia în sudul Palestinei şi în Egipt.

Biserica noastră îl cinsteşte astăzi prin cuvinte de rugăciune ca acestea: „Apostole Sfinte Iacov, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre” şi îi măreşte râvna misionară cântând: „Cel ce vânător păgânilor preaminunat s-a arătat şi între ucenici preacinstit şi cu Apostolii împreună-locuitor, Sfinte Apostole Iacov, lumii bogăţie de tămăduiri izvo­răşte şi apără de primejdii pe cei ce-L laudă. Pentru aceasta, cu un glas strigăm către dânsul: milu­ieşte pe toţi cu rugăciunile tale, Apostole!”

Citeşte mai multe despre:   Sfântul Iacov al lui Alfeu