Iisus Hristos - Vindecătorul lumii de păcat şi de moarte

Iubiți credincioși și credincioase, care din casele dumneavoastră ne urmăriți acum, fiind în rugăciune împreună cu noi prin intermediul posturilor de radio, de televiziune și prin internet, primele cuvinte ale Domnului Iisus Hristos Cel înviat din morţi au fost: Bucuraţi-vă! Nu vă temeţi! (Matei 28, 9-10), adresate femeilor mironosiţe care au venit la mormântul Său, iar apoi cuvintele: Pace vouă! (Ioan 20, 19), adresate ucenicilor Săi, care se temeau şi erau adunaţi într-o casă cu uşile încuiate.

Şi astăzi, când oamenii din întreaga lume se află într-o stare de teamă, de tulburare şi de nelinişte, Hristos Cel înviat Se întâlnește cu noi tainic pe drumul vieții noastre sau în casele noastre și, mai ales, în casa sufletului nostru şi ne spune: Nu vă temeţi! Bucuraţi-vă! Pace vouă!

Iisus Hristos Cel răstignit şi înviat este Mântuitorul lumii, adică vindecătorul şi eliberatorul oamenilor de păcatul neascultării protopărinților Adam și Eva, eliberator sau vindecător de boală şi de moarte, moartea fiind înțeleasă aici mai întâi fizic, ca separare a sufletului de trup, dar şi spiritual, ca îndepărtare a omului de Dumnezeu.

Însuşi numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică numele de Iisus, în ebraică Ieşua, înseamnă: Dumnezeu mântuieşte sau Dumnezeu este Mântuitor.

În limba greacă a Noului Testament, cuvântul Mântuitor (Soter sau Sotir) înseamnă vindecător şi eliberator. De asemenea, în limba latină, cuvântul Salvator înseamnă vindecător şi eliberator, iar cuvântul salus-salutis înseamnă deodată sănătate şi mântuire.

Iisus Hristos, Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, S-a făcut om muritor, pentru a dărui oamenilor muritori viaţa veşnică. De ce dorește El să dăruiască oamenilor viața veșnică? Pentru că, aşa cum ne spune Sfânta Scriptură: „Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu Se bucură de pieirea celor vii. Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale. Iar prin invidia diavolului moartea a intrat în lume” (Înţelepciunea lui Solomon 1, 13 şi 2, 23-24). Moartea este, deci, consecința înșelării protopărinților Adam și Eva de către diavol, care le-a spus: Voi puteți fi ca Dumnezeu (Facerea 3, 5), chiar fără voia lui Dumnezeu sau împotriva lui Dumnezeu. Și astfel, protopărinții noștri Adam și Eva, prin neascultare, s-au despărțit de Dumnezeu, Izvorul vieții. Atât timp cât aveau harul lui Dumnezeu în ei, prin ascultare de Dumnezeu, harul îi ajuta pe Adam și Eva să-și păstreze sănătatea și imortalitatea. Dar, după ce au căzut în păcat, natura umană păcătoasă a fost cuprinsă de multe boli și de o mulțime de suferințe, iar în final, de moarte (cf. Romani 5, 12). De aceea, Hristos Domnul, Noul Adam, devine om muritor tocmai ca să ne vindece de păcat și de moarte (cf. Romani 5, 21).

Activitatea mântuitoare sau vindecătoare a Domnului Iisus pe pământ începe cu îndemnul: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17), adică Împărăţia vieţii veşnice. Prin chemare la pocăinţă, Hristos Domnul vrea să elibereze sau să vindece pe omul păcătos de modul său de viaţă egoist, arogant şi posesiv, pentru a deveni un om altruist, smerit şi milostiv, asemenea lui Dumnezeu Cel milostiv (cf. Luca 6, 36).

Noul Testament ne arată că, adesea, după ce Iisus a predicat mulţimilor Evanghelia Împărăţiei cerurilor, a vindecat mulţi bolnavi care au fost aduşi la El. Prin aceasta El S-a arătat a fi nu numai Învățătorul, ci şi Vindecătorul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. El a vindecat o mulţime de orbi, de surzi, de muţi, de oameni paralizaţi, dar şi o mulţime de oameni care erau chinuiţi de duhurile rele sau diavoleşti. Pe scurt, spun Sfintele Evanghelii, Iisus „străbătea orașele și satele și vindeca orice boală şi orice neputinţă din popor” (Matei 9, 35).

Uneori, înainte de a-i vindeca pe cei bolnavi, Domnul Iisus Hristos le cerea acestora să exprime credinţa: „Credeţi că pot să fac Eu acestea?” (cf. Matei 9, 28). Acolo unde Iisus vedea că există credință, îndată cu puterea Sa iubitoare, milostivă și vindecătoare reda omului bolnav sănătatea. Astfel a vindecat chiar și orbi din naștere.

Alteori însă, Hristos Domnul vindecă pe cei bolnavi pentru că a văzut că cei care aduceau pe cei bolnavi la El aveau credință puternică. Așa vedem cum a vindecat pe slăbănogul (sau paralizatul) din Capernaum. Văzând credința lor, i-a zis lui: „Fiule, iertate sunt păcatele tale, iar apoi i-a zis slăbănogului: ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta” (Matei 9, 2 şi 6). Dar, adesea, Mântuitorul Iisus Hristos nu cere celor care sunt surzi sau muți sau celor care sunt posedați să-şi exprime credinţa lor, ci îi vindecă doar din iubire milostivă față de orice om care suferă, doar pentru că avea milă de omul bolnav, de omul chinuit, de omul suferind. Aşadar, Hristos Domnul este doctor smerit şi milostiv. El nu face minuni pentru a Se afirma. El face minuni pentru că iubește cu iubire smerită și milostivă pe cei aflați în suferință.

Însă Hristos Domnul, Mântuitorul sau Vindecătorul lumii, nu doar a vindecat bolnavi, ci a şi înviat morţi: a înviat pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair şi pe prietenul Său, Lazăr din Betania, fratele surorilor Marta și Maria. Însă, înainte de a-l învia pe Lazăr, pe prietenul Său, Iisus îi spune Martei: „Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 24-25). Prin aceasta înţelegem că oricine crede în Hristos, chiar dacă va muri cu trupul, va trăi cu sufletul.

Totuşi, dacă învierea lui Lazăr din morţi a fost doar o revenire a acestuia la viaţa pământească, Învierea lui Hristos este cu totul altceva: este o viață nouă, este viaţa cerească nelimitată și netrecătoare. Aceasta este viața pe care Hristos ne-o arată prin Învierea Sa din morți.

Învierea lui Hristos ne arată că viața Lui după Înviere nu mai este o viață pământească. El este total liber de orice determinism al naturii. Nimeni și nimic nu-L mai poate opri, nu-L mai poate reține, nici măcar cu privirea. El Se arată când vrea El, cum vrea El și unde vrea El. Hristos Domnul merge spre Emaus după Învierea Sa împreună cu doi ucenici, Luca și Cleopa, însă nu ca un cunoscut, ci ca un călător necunoscut. El Se face cunoscut doar după ce ei Îl invită în casă, iar El binecuvântează pâinea și le-o oferă. La frângerea pâinii, s-au deschis ochii lor și L-au recunoscut, dar El îndată S-a făcut nevăzut, S-a ascuns intrând tainic în pâinea sfântă a Euharistiei (cf. Luca 24, 13-35), pentru a dărui oamenilor arvuna vieţii veşnice (cf. Ioan 6, 54). De asemenea, pe când ucenicii Săi erau încuiați în casă, El a trecut prin ușile încuiate, „a stat în mijlocul lor și a zis: Pace vouă!” (Ioan 20, 19).

Așadar, Mântuitorul Iisus Hristos înviat din morți ne arată că Învierea Lui este începutul unei alte vieți decât viața pământească. De aceea, în noaptea de Paști, noi cântăm: „Astăzi prăznuim omorârea morții și începutul altei vieți, viața veșnică”.

Învierea lui Hristos este arvuna sau temelia învierii noastre, a tuturor oamenilor (cf. 1 Corinteni 15, 20-21). Din acest motiv, la sfârșitul Crezului ortodox, în ultimul articol, noi mărturisim: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune: „Dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credința voastră și zadarnică este propovăduirea (sau predica) noastră” (1 Corinteni 15, 14). Și tot el ne spune că „vrăjmaşul cel din urmă, care va fi desființat (sau nimicit), este moartea” (1 Corinteni 15, 26)”, pentru că, „precum în Adam toţi (oamenii) mor, aşa în Hristos toţi vor învia” (1 Corinteni 15, 22).

Învierea lui Hristos este pentru noi, astăzi, ca totdeauna, izvor de lumină și pace, izvor de bucurie, dar și izvor de putere spirituală, pentru a lupta cu greutățile vieții, inclusiv pentru a lupta cu boala, cu teama de moarte, cu suferința, cu tot ceea ce în aceste zile ne împresoară, ne aduce nelinişte, ne pune pe gânduri, ne creează o stare de incertitudine pentru prezentul și viitorul nostru.

De aceea ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să dăruiască sănătate celor bolnavi, răbdare și pricepere tuturor medicilor și întregului personal medical; să dăruiască consolare celor îndoliați și odihnă sufletelor celor decedați. De asemenea, ne rugăm lui Hristos Cel înviat din morți să-i binecuvânteze pe toți ierarhii, preoții şi diaconii, precum şi pe toți voluntarii din parohii care, în ultimele săptămâni, au ajutat spiritual și material multe spitale, dar și multe persoane aflate în dificultate: oameni vârstnici, săraci sau singuri. Aici, în mod deosebit, dorim să mulțumim și preoților și voluntarilor care, ieri și alaltăieri (vineri și sâmbătă), au distribuit la casele credincioșilor din parohii Sfintele Paști, iar în seara trecută au distribuit Sfânta Lumină de la Ierusalim, pentru ca iubiții noștri credincioși, deși se află departe de biserică din punct de vedere spațial, să simtă că sunt în comuniune cu biserica lor din parohie și cu Biserica întreagă, din toată lumea, prin aceste semne de binecuvântare și, desigur, mai ales prin rugăciune.

Mulțumim tuturor persoanelor din instituţiile publice, dar şi tuturor oamenilor care lucrează acum cu jertfelnicie pentru binele poporului român!

Tuturor celor care, din cauza pandemiei, se află în prezent în casele lor, le dorim Sărbători de Paşti cu sănătate şi pace, bucurie şi mult ajutor de la Dumnezeu!

Hristos a înviat!

*Cuvânt rostit de Preafericitul Părinte ­Daniel, Patriarhul României, în fața Reședinței Patriarhale, în noaptea de Înviere (duminică, 19 aprilie 2020). Text revăzut de autor.