În noaptea când S‑a născut Pruncul Iisus într‑o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei‑Fecioare.
„Alexandrina Diaconu, soţie devotată, mamă jertfelnică şi fiică evlavioasă a Bisericii”
Cu profundă întristare am aflat vestea trecerii din această viaţă a doamnei Alexandrina Diaconu, soţie devotată, mamă jertfelnică şi fiică evlavioasă a Bisericii noastre.
Iubită de cei din jur şi de familia sa, doamna Alexandrina (Sanda) Diaconu reprezintă pentru cei care au cunoscut-o şi iubit-o un model de soţie şi mamă creştină, care şi-a dedicat întreaga viaţă familiei sale, având conştiinţa profundă a datoriei împlinite.
Cu mare dragoste faţă de Dumnezeu şi de valorile familiei creştine, doamna Alexandrina Diaconu a înţeles că familia este un sprijin deosebit pentru preot în activitatea pastorală, asumându-şi astfel dificultăţile vocaţiei familiei preoţeşti şi urmând soţul acolo unde Biserica l-a chemat la slujire, mai întâi în satul Santa-Mare, jud. Botoşani (1969), unde, în pofida condiţiilor grele şi vârstei tinere, părintele Grigore şi-a început misiunea preoţească: a construit o casă parohială, a reparat biserica din Santa-Mare, precum şi pe cea din localitatea Breza. A fost numit apoi preot paroh la Biserica Sfinţii Voievozi din Botoşani (1976), iar din anul 1978, protopop al Protopopiatului Botoşani, din 1988, paroh şi preot slujitor la Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva din Botoşani, din 1997 profesor şi director al Seminarului Teologic Ortodox din Botoşani. Timp de 51 de ani, prezbitera Alexandrina Diaconu a fost susținătoarea lucrării misionare şi pedagogice a părintelui Grigore Diaconu, precum şi a tuturor realizărilor familiei sale.
Harnică şi darnică, înțeleaptă şi răbdătoare, unind rugăciunea cu munca, prezbitera Alexandrina Diaconu şi-a crescut cele două fiice, Lidia și Roxana, în dragoste faţă de Dumnezeu şi de Biserică, de frumuseţile locurilor natale şi ale sufletului românesc.
Plină de credinţă şi speranţă, de bunătate şi smerenie, doamna Alexandrina Diaconu a avut mereu o ţinută morală demnă şi o înțelegere profundă a rostului vieţii, a încercărilor şi suferinţelor, a bucuriei şi binecuvântării lui Dumnezeu.
Familia, prietenii şi apropiaţii ei trăiesc această pierdere ca o durere profundă care nu poate fi alinată decât prin rugăciune şi prin comemorare pioasă şi recunoscătoare pentru ceea ce doamna Alexandrina Diaconu a dăruit de-a lungul întregii sale vieţi.
În aceste momente grele pentru întreaga familie şi pentru cei care au cunoscut-o şi preţuit-o, vă adresăm condoleanţe şi vă încredințăm de întreaga noastră compasiune.
Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să odihnească sufletul ei împreună cu drepţii întru Împărăţia cerurilor, iar pe cei îndoliaţi să îi întărească întru nădejdea învierii celei de obște și a iubirii milostive a Mântuitorului nostru Iisus Hristos Cel răstignit și înviat.
Veşnica ei pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru familia îndoliată,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
* Mesaj de condoleanțe adresat familiei preotului Grigore Diaconu din orașul Botoşani