În noaptea când S-a născut Pruncul Iisus într-o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei-Fecioare.
Colindele - expresie a unității de credință și de neam
Această ediție a concertului tradiţional de colinde al Patriarhiei Române, „Răsăritul cel de Sus”, are loc în Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918. Suntem în anul în care aniversăm Centenarul statului român unitar – 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, care a adunat laolaltă toate teritoriile românești şi, în acelaşi timp, anul în care, cu ajutorul lui Dumnezeu, am săvârșit sfințirea Altarului Catedralei Naționale, Catedrala Mântuirii Neamului românesc, dorită încă din secolul al XIX-lea de Mihai Eminescu şi regele Carol I.
Legătura dintre credinţă şi tradiţiile populare este una profundă, iar colindele sunt expresia muzicală populară a unității de credință și de neam a românilor. În toate provinciile românești, colindele s-au manifestat dintotdeauna ca o modalitate de cultivare populară a credinței în Întruparea Fiului lui Dumnezeu, propovăduită pe aceste plaiuri începând cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. Tocmai de aceea, între vechile colinde româneşti se află și colindul Sfântului Andrei, foarte popular în zonele Dobrogei și Munteniei, dar și în alte părți ale țării.
Chiar dacă aceste colinde se referă cu prioritate la apropiata sărbătoare a Nașterii Domnului, ele reflectă întreaga lucrare mesianică pe pământ a Domnului Iisus Hristos, Cel întrupat, răstignit, înviat și înălțat întru slavă la cer de-a dreapta Tatălui.
Colindele sunt expresia cea mai vie, într-un limbaj simplu, accesibil tuturor, a culturii teologice și duhovnicești populare, o prelungire a Liturghiei și a slujbelor de Crăciun auzite în biserică.
La noi, la români, colindele se cântă în toate regiunile ţării, din Maramureş până în Dobrogea, din Banat până în Moldova şi Bucovina, la sate şi la oraşe deopotrivă. Mărturisirea prin colinde a unității de credință creștină prin intermediul aceluiași grai românesc este, în acelaşi timp, o mărturisire şi o dovadă a unităţii etnice a poporului român. Iar jertfa colindătorilor, aceea de a merge din casă în casă prin frig, sporește bucuria comuniunii sau a unității cu cei colindați, oferindu-le totodată gazdelor prilejul să-şi arate la rândul lor credinţa, dar şi generozitatea și recunoştinţa faţă de colindători.
Poporul român este un popor jertfelnic şi răbdător, care trăieşte şi propovăduiește legătura dintre jertfă și biruință. Prin multe jertfe, poporul român a păstrat unitatea de credință, de neam, de limbă, de cultură, iar acum o sută de ani, în sfârșit, a realizat şi unitatea teritorială, şi existența lui statală. Vulturul stavrofor (purtător de cruce) de pe stema României, care poartă crucea în plisc, arată că înălțarea întru demnitate se realizează după ce am luptat cu vitejie şi am dăinuit prin jertfelnicie, prin osteneală şi prin răbdare, prin credință verificată în suferință şi împlinită în biruinţă.
Colindatul este o lucrare misionară şi o vestire a bucuriei, a păcii şi a iubirii, ca daruri ale lui Dumnezeu pentru oameni. Copiii binevestesc Nașterea Domnului Iisus Hristos, din casă în casă, prin viu grai, iar nașterea ca Om a Fiului lui Dumnezeu este aşezată poetic în legătură cu taina Crucii, a Învierii și a Vieţii veşnice. De aceea, tradiția colindelor trebuie cultivată ca un mod de întărire a unității de credință și de neam a poporului român, dar şi pentru a spori bucuria în familie, în biserică şi în societate, într-o vreme când lumea secularizată devine tot mai individualistă, însingurată şi tristă.
Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2019 va fi „Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari)”. Colindele pe care le ascultăm în aceste zile, ca și majoritatea celorlalte tradiții specifice poporului român creștin ortodox, s-au născut și sunt cel mai bine cultivate în lumea satului, unde, așa cum spunea poetul Lucian Blaga, „s-a născut veșnicia”.
Să ne pregătim, așadar, să sărbătorim în anul 2019, așa cum se cuvine, istoria satului românesc, cinstind cu recunoștință pe preoţii, învăţătorii şi primarii gospodari, care au cultivat hărnicia şi dărnicia, unitatea şi demnitatea poporului român.
Felicităm pe participanții la concertul tradiţional de colinde al Patriarhiei Române, „Răsăritul cel de Sus”, felicităm Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, organizatorul evenimentului, și binecuvântăm pe toți românii, dorindu-le Sărbători fericite cu sănătate și bucurie sfântă!
La mulţi și fericiți ani!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
*Cuvânt rostit la concertul tradiţional de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Romane, Palatul Patriarhiei, luni, 17 decembrie 2018.