„Astăzi noi ne aducem aminte de Botezul Domnului și de propriul nostru botez”

Astăzi prăznuim Botezul Domnului. Este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Această sărbătoare este menționată în secolul al III-lea, alături de sărbătoarea Naș­terii Domnului și de sărbătoarea Învierii Domnului. În această zi Evangheliile ne arată legătura care există între Botezul Domnului nostru Iisus Hristos în Iordan și botezul fiecărui creștin, și anume, după ce S-a botezat în Iordan cu botezul pocăinței spre iertarea păcatelor - deși nu avea păcat -, botez care era pregătitor pentru botezul creștin de mai târziu, Iisus Hristos, pe când ieșea din apele Iordanului, spun Sfintele Evanghelii, s-au deschis cerurile și Duhul Sfânt în chip de porumbel a pogorât deasupra lui Iisus și a stat deasupra Sa (Matei 3, 16; Marcu 1, 10; Luca 3, 21-22). Plana deasupra Lui, ca și cum cineva Îl arăta cu degetul, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ca să-L deosebească de ceilalți oameni care se aflau la Iordan. Iar din cer s-a auzit glasul Tatălui veșnic, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care bine am voit” (Matei 3, 17; Marcu 1, 11; Luca 3, 22). Cu alte cuvinte, în momentul ieșirii lui Iisus din apele Iordanului se deschid cerurile și Se arată Sfânta Treime, și anume Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor, este arătat oamenilor de Duhul Sfânt, Care coboară peste Iisus, în chip de porumbel, și mărturisit de glasul Tatălui din ceruri, care zice: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. De aceea, în troparul Botezului Domnului se spune: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea (sau adorarea) Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; iar Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului”, adică a adeverit tăria sau puterea cuvântului Tatălui.

Această sărbătoare a Botezului Domnului este numită și Arătarea sau Epifania Domnului Iisus la Iordan, dar şi Teofania sau Dumnezeiasca Arătare, adică Arătarea Preasfintei Treimi. Astfel, Arătarea Preasfintei Treimi după Botezul Domnului Iisus în Iordan pregătește botezul creștinilor. De aceea, spre sfârșitul activității Sale pe pământ, înainte de a Se înălța întru slavă la Cer, Domnul Iisus Hristos a poruncit ucenicilor să învețe toate neamurile, adică toate popoarele, botezându-le „în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” și să le învețe să păzească toate câte a poruncit El (Matei 28, 19-20).

Vedem așadar că Botezul Domnului în Iordan este temelia botezului creștin. De aceea, noi, astăzi, prăznuim pomenirea Botezului Domnului Iisus Hristos în apele Iordanului, dar și actualizarea sau înnoirea botezului nostru propriu. Din acest motiv, apa sfințită în ziua sărbătorii Botezului Domnului este gustată de creștini și ei sunt stropiţi cu această apă, pentru a-şi aminti de botezul lor în numele Sfintei Treimi.

Astăzi, noi ne aducem aminte de Botezul Domnului și de propriul nostru botez, când am fost copii și am fost botezați de către preot, iar Crezul a fost rostit de naşi. Însă în fiecare an, odată cu praznicul Botezului Domnului, ne mai aducem aminte și de botezul poporului român. Poporul român nu a fost botezat la comanda conducătorului poporului (cneaz sau rege), ci printr-un proces lent, început de Sfântul Apostol Andrei - care este pictat aici, pe frontispiciul Palatului Patriarhiei. În timp ce ne formam ca popor nou, din geto-daci și romani, ne-am creștinat. Creștinare lentă şi profundă, care ne-a ajutat să păstrăm credinţa apostolică în timpul invaziei popoarelor migratoare şi a puterilor ostile.

Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde şi Sfințirea Mare a apei sau Agheasma Mare. Sfințirea Mare a apei se săvârșește numai în legătură cu sărbătoarea Botezului Domnului. Chiar dacă se săvârșește în Ajunul sărbătorii Botezului Domnului pentru ca preoții să meargă la casele credincioșilor, totuși, Sfințirea Mare a apei se săvârșește după Vecernie (unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare), adică după ce am intrat în sărbătoarea Botezului Domnului. De asemenea, în ziua Botezului Domnului, adică astăzi, se săvârșește Sfințirea Mare a apei.

De ce se numește sfinţirea „mare”? Pentru că este și una „mică”. Care este dosebirea între Sfințirea Mare a apei și Sfințirea mică (sau Agheasma mică)? Sfințirea Mare a apei se săvârşeşte numai la sărbătoarea Botezului Domnului, pe când Sfințirea mică (sau Sfeștania, când se sfințește casa) se săvârşeşte mai ales la 1 august, la 1 septembrie, la începutul Postului Paștilor și ori de câte ori este nevoie: la sfințirea casei, la sfințirea fântânii, la sfințirea holdelor etc. Deci, aceasta este prima deosebire: Agheasma Mare se săvârșește o dată în an, la sărbătoarea Botezului Domnului, pe când Agheasma mică, de mai multe ori.

A doua deosebire este faptul că, la Sfințirea Mare a apei, există două serii de câte trei invocări ale Duhului Sfânt. Aceste două serii de câte trei invocări sau chemări ale Duhului Sfânt au fost numite, în termeni teologici, dublă epicleză, adică este vorba de o sfințire dublă sau îndoită. Această Sfințire Mare se arată şi printr-o rugăciune mai bogată, printr-o slujbă mai solemnă pe lângă această stăruință asupra chemării Duhului Sfânt spre sfințirea apei.

Așadar, Agheasma Mare nu se săvârşeşte în altă zi a anului decât la Botezul Domnului și, deodată cu această sfințire a apei - Sfințirea Mare a apei - noi cu bucurie ne aducem aminte de botezul Domnului în Iordan, fiindcă Cel care S-a botezat în Iordan este prezent aici. În tradiția noastră ortodoxă, Sfințirea Mare a apei se face înainte de sfârșitul Liturghiei. Deci ea este parte din Liturghie: după ce sfințim apa, se dăruieşte binecuvântarea finală și se face otpustul (apolisul sau încheierea) Sfintei Liturghii, în exteriorul bisericii.

Care este folosul acestei Sfințiri Mari a apei? Pentru ce folosim Agheasma Mare, pe care o luăm astăzi, după sfințire? Trei sunt lucrările deosebite ale acestei ape sfințite astăzi: în primul rând, ea este sfințitoare, de suflet şi de trup, de case, de gospodării și de grădini. În al doilea rând, Agheasma Mare este vindecătoare, de boli sufletești și trupești. De aceea Agheasma Mare o iau în timpul anului și cei care sunt foarte bolnavi, precum şi cei care nu au voie să se împărtășească, dar ca o consolare sau mângâiere primesc dezlegare de la duhovnic pentru a lua Agheasma Mare.

În al treilea rând Agheasma Mare este eliberatoare de duhuri necurate, de patimi rele şi de situaţii dificile. Adică prin gustarea Aghesmei Mari și prin stropire cu Agheasmă Mare se alungă patimile și duhurile necurate sau duhurile rele. De aceea, când omul are tulburări, încercări în viață, folosește această Agheasmă Mare. Deci Agheasma Mare este sfințitoare, vindecătoare și eliberatoare de patimi rele și de duhuri necurate.

În viaţa liturgică Bisericii Ortodoxe, această Agheasmă Mare se folosește la sfințirea antimiselor, a veșmintelor bisericești, la sfințirea obiectelor bisericești, la sfințirea clopotelor ş.a.

Sfințirea mică a apei (Agheasma mică), cum am spus, se folosește ori de câte ori este nevoie. Slujba aceasta este mai scurtă și nu conţine două serii de invocări ale Duhului Sfânt, ci doar una. Dar este și ea binefăcătoare, sfinţitoare, vindecătoare şi eliberatoare și, foarte adesea, credincioșii, la începutul lunii, cheamă pe preot să sfințească locuința lor.

În încheiere trebuie să amintim faptul că Domnul Iisus Hristos a venit în lume ca să sfințească întreaga lume - nu numai sufletul și trupul omului, ci și întreg cosmosul, întreaga creație. Când Mântuitorul a devenit om, S-a întrupat din interiorul umanității, din pântecele Fecioarei, prin lucrarea Duhului Sfânt. Și astfel, mai întâi a sfințit natura umană, sufletul și trupul, din interiorul umanității. Apoi, când S-a născut în peștera Betleemului a sfințit Pământul din interior, din peșteră. Iar astăzi, la Botezul Domnului, vedem și cântăm în slujbele noastre că El sfințește apele Iordanului și firea apelor, aducându-ne aminte că, la începutul facerii lumii, Duhul Sfânt „Se purta deasupra apelor” (Facerea 1, 2). Acum Duhul Sfânt Se poartă deasu­pra apelor pentru refacerea, renașterea sau reînnoirea creației, a lumii. Iar botezul nostru este o naștere din nou, o naștere duhovnicească, spre deosebire de cea biologică. De aceea, Domnul Iisus Hristos a spus: „Dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea intra în Împărăția cerurilor” (Ioan 3, 5).

Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să simțim iubirea lui Hristos față de noi și să-I răspundem cu credință, cu iubire și cu fapte bune, spre slava lui Dumnezeu și spre a noastră mântuire. Amin.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt rostit la Sfințirea Mare a apei (slujba Aghesmei Mari) în fața Reședinței Patriarhale, 6 ianuarie 2025.

Titlul aparține redacției.