Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Familia creştină - icoană a iubirii lui Dumnezeu în lume
Duminica Părinţilor şi Copiilor, prima duminică după data de 1 iunie - Ziua Internaţională a Copilului, rânduită de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, prin Hotărârea nr. 629/12 martie 2009, coincide, în acest an, cu praznicul Pogorârii Duhului Sfânt sau al Cincizecimii.
Cincizecimea este ziua constituirii Bisericii lui Hristos, ca adunare a oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi, prin pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor. După cum Duhul Sfânt a pogorât peste Fecioara Maria și a unit în Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos firea Lui divină cu firea Lui umană (cf. Luca 1, 35), tot aşa acum El uneşte prin har persoane şi neamuri diferite, care mărturisesc aceeaşi credinţă dreaptă şi sfântă. Creşterea sau extinderea Bisericii lui Hristos se realizează cu fiecare persoană nou botezată în numele Preasfintei Treimi, începând cu ziua Cincizecimii, când au fost botezați la Ierusalim „ca la trei mii de suflete” (Faptele Apostolilor 2, 41) şi până la sfârşitul veacurilor.
Prin lucrarea Duhului Sfânt, noi cunoaştem iubirea Preasfintei Treimi, prezentă şi lucrătoare în viaţa Bisericii. Părintele Dumitru Stăniloae a numit Sfânta Treime structura supremei iubiri, adică iubirea desăvârşită care există veşnic între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Această iubire desăvârşită şi veşnică a Preasfintei Treimi este izvor şi model de iubire şi armonie pentru viaţa Bisericii, pentru familie şi pentru societate. În mod deosebit, familia creştină este chemată să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu în lume. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur a numit familia creştină biserica de acasă, în care se cultivă iubirea conjugală, părintească, fiască şi frăţească.
Cu ajutorul părinţilor, copilul începe să simtă iubirea lui Dumnezeu pentru el şi să cultive iubirea faţă de cei din jurul său. În contextul pandemiei actuale, s-a evidenţiat mai intens importanţa primordială a familiei, ca mediu natural de creştere şi de formare a copiilor pentru viaţă. În această perioadă, a fost apreciat foarte mult timpul petrecut de părinţi alături de copiii lor, precum şi efortul de a-i ajuta pe aceştia în împlinirea diferitelor sarcini şcolare on-line.
Caracterul copiilor nu se formează numai prin vorbe şi sfaturi, ci şi prin viaţa şi exemplul părinţilor. În acest sens, părinţii sunt chemaţi să trăiască adevărata credinţă, prin rugăciune şi fapte bune, şi să cultive iubirea şi dărnicia în familie, după chipul iubirii milostive a Preasfintei Treimi, astfel încât familia să fie mereu izvor de iubire şi de bucurie pentru copii. Totodată, părinţii sunt chemaţi să ocrotească viaţa încă de la zămislire şi să îi înveţe pe copii să preţuiască sănătatea, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a creşte în comuniune cu familia şi cu alţi copii.
Anul 2020 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor. Prin această iniţiativă, s-a dorit evidenţierea importanţei educaţiei creştine în societatea contemporană. Într-o lume marcată profund de individualism şi secularizare, Familia, Biserica şi Şcoala sunt chemate astăzi să ofere copiilor ajutorul necesar dezvoltării lor atât în plan personal, cât şi comunitar, să cultive libertatea, responsabilitatea şi demnitatea copiilor, deoarece aceştia sunt dar al lui Dumnezeu pentru familie şi umanitate.
Ne rugăm Preasfintei Treimi, Izvorul vieţii şi al iubirii veşnice, să lumineze şi să umple de pace şi bucurie sufletele părinţilor şi copiilor, spre a fi o binecuvântare pentru Biserică şi pentru poporul român.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj transmis cu prilejul Duminicii Părinţilor şi Copiilor (7 iunie 2020).
.jpg)
