Icoana - chemare a oamenilor la sfinţenie

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Sărbătoarea de astăzi, trecută în calendar cu numele de Duminica Ortodoxiei, a fost rânduită astfel cu 1.169 de ani în urmă când, în ziua de 11 martie 843, a fost reaşezată în temeiurile ei închinarea la sfintele icoane. Duminica Ortodoxiei, prăznuită de atunci şi până astăzi în prima Duminică din Postul Mare, este încununarea luptelor şi jertfelor creştinilor pentru apărarea sfintelor icoane în timpul persecuţiilor împăratului Leon al III-lea Isaurul şi urmaşilor săi (730-787 - prima perioadă iconoclastă şi 813-843 - a doua perioadă iconoclastă). În perioada respectivă mii de icoane au fost smulse cu furie nu numai de pe pereţii bisericilor, ci şi din casele dreptmăritorilor creştini, au fost sfărâmate, batjocorite şi arse în pieţele publice. Iar apărătorii sfintelor icoane au fost întemniţaţi, schingiuiţi, ucişi ori arşi de vii, pătimind astfel pentru dreapta credinţă, care este temelia cinstirii sfintelor icoane.

Prigonitorii icoanelor nu acceptau adevărul că Mântuitorul Iisus este în acelaşi timp Dumnezeu şi Om, afirmând că firea omenească a fost întru totul absorbită de firea dumnezeiască. Ei pretindeau că Dumnezeu nu poate fi zugrăvit, deoarece este duh care nu poate fi văzut.

Ortodoxia învaţă însă că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut văzut prin chipul Său uman, adică Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul. Iată de ce, în pofida tuturor prigonirilor şi suferinţelor la care au fost supuşi, apărătorii icoanelor nu au contenit să arate tuturor adevărul cuprins în Sfânta Evanghelie după Ioan, în care se spune: "Filip I-a zis (lui Iisus)): Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl" (Ioan 14, 8-9). Prin urmare, potrivit mărturiilor Sfintei Evanghelii, Dumnezeu Cel Nevăzut S-a făcut văzut prin Fiul Său, Care S-a făcut Om, având chip sau faţă de om. Iar dacă Fiul Cel ce S-a făcut Om este chipul sau icoana văzută a Tatălui ceresc (cf. Coloseni 1, 15), atunci chipul văzut al Fiului poate fi pictat în icoană. Astfel, în icoana lui Hristos vedem pe Dumnezeu-Omul, pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. În acest sens, icoana are ca temei principal Întruparea Fiului lui Dumnezeu, după al Cărui chip a fost făcut primul om (cf. Facerea 1, 26). Acest adevăr este tălmăcit în cuvinte simple de către părintele Cleopa Ilie, care ne spune că Dumnezeu poate fi pictat în icoane, pentru că S-a arătat oamenilor în chip vizibil şi le-a vorbit prin cuvinte înţelese de ei: icoana devine chip al lui Dumnezeu, întrucât întreaga Sfântă Treime S-a arătat oamenilor. Glasul Tatălui se face auzit la Botezul Fiului, ca şi la Schimbarea la faţă, Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat şi astfel L-au putut vedea ucenicii Săi, adică Sfinţii Apostoli, precum şi primul mucenic Ştefan, iar Duhul Sfânt a fost văzut în chipul limbilor de foc la Pogorârea Sa peste ucenici 1.

"Pictura tăcută grăieşte de pe ziduri, mult bine făcând…"

De-a lungul veacurilor, Părinţii Bisericii ne-au învăţat că, prin cinstirea icoanei, noi nu ne închinăm materiei din ea, adică lemnului sau vopselei, ci persoanei pe care ea o înfăţişează. Icoana devine sfântă atât prin sfinţenia chipului pictat pe ea, cât şi prin sfinţirea pe care preotul o săvârşeşte cu harul Duhului Sfânt. Sfinţii Părinţi vorbesc despre sfintele icoane cu multă evlavie, arătând că noi cădem şi ne închinăm nu materialului din care sunt făcute icoanele, ci la aceea ce se închipuieşte prin ele, adică la puterea Duhului Sfânt 2, că (...) Cinstea adusă icoanei trece la cel zugrăvit pe ea 3, că (...) pictura tăcută grăieşte de pe ziduri, mult bine făcând 4, iar (...) noi, creştinii, sărutând cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau mucenicului, cu sufletul şi cu gândul nostru sărutăm pe Hristos şi pe Sfinţii Lui 5. În acest sens, hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic din anul 787, devenite obligatorii pentru viaţa noastră creştină, mărturisesc coborârea Fiului lui Dumnezeu printre oameni, ca pe oameni să-i ridice la viaţa dumnezeiască, iar rostul icoanei este acela de a înduhovnici pe om şi de a sfinţi materia. Prin urmare, pot fi pictate icoane materiale ale Aceluia Care S-a făcut Om, purtând trup material. Prin aceasta, Dumnezeu ne-a arătat că materia poate fi sfinţită şi transfigurată, adică unită cu Dumnezeu prin har. Hristos a îndumnezeit materia trupului Său, făcând-o purtătoare de Duh. Prin urmare, dacă trupul poate deveni locaş al Duhului, tot astfel şi lemnul sau culoarea icoanei poate fi purtătoare de har al Sfântului Duh6.

Când Patriarhul Metodie al Constantinopolului şi Împărăteasa Teodora au hotărât să aleagă cea dintâi Duminică din Postul Sfintelor Paşti ca zi de sărbătoare a dreptmăritorilor creştini biruitori asupra batjocoritorilor de icoane, au numit-o Duminica Ortodoxiei, ca praznic al Bisericii şi cunună a biruinţei credinţei adevărate asupra ereziilor. Acest moment este descris într-un mod inspirat şi de părintele Dumitru Stăniloae, când afirmă că: Duminica Ortodoxiei e ziua a şaptea a Bisericii, odihna ei sărbătorească după victoria asupra haosului spiritual, prin aşezarea temeiurilor adevărate ale existenţei umane. Duminica Ortodoxiei este astfel, în fiecare an, sărbătoarea dreptei credinţe în întregul ei, sărbătoarea biruinţei adevărului revelat împotriva schimonoselilor mincinoase ale omului. De aceea se citeşte în Duminica Ortodoxiei lista tuturor ereticilor şi se rosteşte anatema asupra lor 7.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Icoana lui Iisus Hristos ne înfăţişează prezenţa văzută a lui Dumnezeu Cel nevăzut, arătarea trupului nestricăcios al Dumnezeului nestricăcios, adică ceea ce este vizibil din Persoana Sa divino-umană. Pe de altă parte, în icoana lui Hristos recunoaştem chemarea oamenilor la sfinţenie, la asemănarea cu Dumnezeu - Făcătorul cerului şi al pământului, Care la facerea omului a zis: "Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Facerea 1, 26). Creatorul spune să facem om după chipul şi asemănarea Noastră. Or, acest verb, folosit la plural, ne arată că, la crearea omului, Fiul sau Cuvântul lui Dumnezeu era împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Prin urmare, omul a fost creat după chipul Preasfintei Treimi, iar Fiul lui Dumnezeu Se face Om pentru a-i dărui omului harul înfierii şi al îndumnezeirii, deodată cu vindecarea acestuia de păcat şi de moarte. În acest sens, Sfântul Maxim Mărturisitorul zice că, "precum Hristos era după fire om fără de păcat, având trup şi suflet, aşa şi noi, cei ce am crezut în El şi ne-am îmbrăcat în El în duh, putem fi prin voia liberă fără de păcat în El" 8.

În icoana unui om sfânt este zugrăvit trupul său înduhovnicit care devine nestricăcios, asemenea trupului slăvit al lui Hristos, deoarece trupul sfântului participă în arvună la starea trupului duhovnicesc pe care îl va primi omul la învierea drepţilor. Sfântul Apostol Pavel ne spune în Epistola întâi către Corinteni: "Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. (...) Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul Celui ceresc. (...) Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire" (1 Corinteni 15, 42-44, 49, 53). Aşadar, icoana ne prezintă, în acelaşi timp, pomenirea vieţii sfântului din istorie şi arvuna vieţii sfântului din Împărăţia cerurilor.

Icoanele sfinţilor - chipuri ale moştenitorilor nestricăciunii

Teologul ortodox Leonid Uspensky, vorbind despre sfinţi şi icoane, arată că "forţa care învie sfinţii după moarte este Duhul Sfânt, Care, în cursul vieţii lor pământeşti, le cuprinde nu numai sufletul, ci şi trupul. De aceea spunem că icoana transmite nu chipul de zi cu zi şi banal al omului, ci chipul slăvit şi veşnic" 9. De fapt, raţiunea însăşi de a fi a icoanei este aceea de a arăta lumii pe moştenitorii nestricăciunii, adică pe moştenitorii Împărăţiei lui Dumnezeu, pe care ei o caută şi o pregustă încă din timpul vieţii lor pământeşti. Icoana prezintă chipul omului în care locuieşte harul lui Dumnezeu, biruind patimile şi sfinţind omul întreg, suflet şi trup. La rândul său, Sfântul Irineu de Lyon atrage atenţia asupra faptului că "rodul lucrării Duhului Sfânt în om este mântuirea trupului. Căci - se întreabă el - care ar putea fi rodul vizibil al Duhului invizibil, dacă nu acela de a face trupul matur şi apt de a primi nestricăciunea?" 10 Aşadar, dobândirea sfinţeniei prin conlucrarea omului cu harul Duhului Sfânt este scopul vieţii creştine. În acest sens, icoanele sfinţilor ne arată că dobândirea sfinţeniei este posibilă în orice timp şi în orice loc, dacă omul iubeşte pe Dumnezeu şi caută sfinţenia Lui.

Dreptmăritori creştini,

Luând aminte la cele de până acum şi meditând la înţelesul duhovnicesc al sfintelor icoane, care ne cheamă la sfinţenie, îndeosebi în această Duminică a Ortodoxiei, ne bucurăm că asupra ereziilor a biruit dreapta credinţă, adică iubirea lui Dumnezeu pentru oameni arătată în Iisus Hristos. Sfinţii pictaţi în icoane sunt pentru noi dascăli şi prieteni ajutători. Dascăli, pentru că atunci când vedem chipul lor şi auzim ce se spune despre viaţa lor, învăţăm mult despre credinţa lor vie şi ne întărim în credinţa noastră. Prin câte necazuri, încercări şi ispite n-au trecut ei şi totuşi au rămas credincioşi lui Hristos! Văzând pilda şi chipul luminos al sfinţilor, ne încurajăm şi noi când trecem prin încercări şi necazuri. Dar sfinţii nu sunt numai modele pentru noi, ci sunt şi rugători pentru noi. Ei se roagă pentru noi şi împreună cu noi pentru mântuirea noastră. De aceea, trebuie să-i cinstim permanent, nu doar când avem nevoie de ajutorul lor.

După cum ne întâlnim cu Hristos când ne rugăm cu credinţă şi evlavie în faţa icoanei Sale, tot aşa ne putem tainic întâlni cu Hristos când ajutăm pe semenii noştri care au nevoie de ajutorul nostru (cf. Matei 25, 35-36). Prin urmare, trebuie să fim cu multă luare aminte la necazurile semenilor noştri, la trebuinţele lor, să ne ajutăm unii pe alţii astfel încât să devenim unii pentru alţii icoane vii ale iubirii jertfelnice a lui Hristos, după cum cerem la fiecare Sfântă Liturghie zicând: pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Întrucât Îl iubim pe Dumnezeu în rugăciune, se cuvine să iubim prin fapte bune şi chipul Său tainic prezent în fiecare om. Dacă recunoaştem că viaţa şi sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu, atunci trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile şi binefacerile Sale, dăruind şi noi, din prisosul ori puţinul nostru, semenilor noştri aflaţi în lipsuri sau în suferinţe. Credinţa în Dumnezeu şi iubirea de aproapele reprezintă cele două vâsle care ajută sufletul nostru să înainteze pe luciul apelor vieţii duhovniceşti şi spre suferinţele oamenilor care se zbat în nevoi. Nu poate exista cu adevărat credinţă vie fără iubire milostivă şi iubire milostivă fără credinţă vie - spunea vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina, cel care a rânduit ca Duminica Ortodoxiei să fie ziua în care se face colecta pentru completarea Fondului Central Misionar, fond destinat lucrării misionare a Bisericii şi ajutorării celor aflaţi în lipsuri şi suferinţe. Criza spirituală şi criza economică de astăzi reprezintă pietre de încercare şi durere pentru foarte mulţi semeni ai noştri. Vedem din ce în ce mai mulţi săraci, bătrâni, orfani, văduve, copii abandonaţi, familii destrămate care caută sprijin şi îşi pun nădejdea în Biserică. Aşa cum ne purtăm noi cu aproapele, tot astfel se va purta şi Dumnezeu cu noi - spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, tălmăcind Evanghelia Înfricoşătoarei Judecăţi. De aceea - zice el - caută mila lui Dumnezeu prin milostenia faţă de săraci, căci fără milostenie nu poţi intra în Împărăţia cerurilor. Prin milostenie ne dovedim toţi un trup, ne simţim în unitate, în comuniune, depăşim ceea ce în mod obişnuit acordăm numai fraţilor, rudelor, vecinilor, urcând până la transformarea tuturor în rudenii spirituale. Cu aceste gânduri ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ne adresăm frăţiilor voastre astăzi, rugându-vă şi îndemnându-vă să contribuiţi, fiecare după puterea şi inima sa, la colecta pentru Fondul Central Misionar, atât de folositoare semenilor noştri care îşi pun nădejdea în dragostea şi ajutorul nostru, al celor ce ne bucurăm de darurile şi binefacerile lui Dumnezeu, pe care, însă, trebuie să le împărtăşim şi altora. Când oferiţi un ban din prisosul ori puţinul dumneavoastră, să aveţi în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: "Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu bunăvoie" (2 Corinteni 9, 7).

Vă mulţumim tuturor pentru dărnicia arătată în fiecare an, vă dorim mult spor în urcuşul duhovnicesc al Postului Sfintelor Paşti, şi ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin! (2 Corinteni 13, 13).

Note

1 Arhim. Cleopa Ilie, Predici la Duminicile de peste an, Ed. Episcopiei Romanului, 1990, pp. 323-324.

2 Sf. Ioan Damaschin, Trei tratate contra iconoclaştilor, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998.

3 Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, 18, 45, PG XXXII, 146C.

4 Sf.. Grigorie de Nyssa, cf. Leonid Uspensky, Teologia icoanei, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1994, p. 50.

5 Leonte de Neapole, cf. Arhim. Cleopa Ilie, Predici la Duminicile de peste an, Ed. Episcopiei Romanului, 1990, p. 319.

6 Cf. Arhim. Cleopa Ilie, op. cit.

7 Părintele Dumitru Stăniloae, O teologie a icoanei, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2005, p. 51.

8 Sf. Maxim Mărturisitorul, "A doua sută a capetelor gnostice", cap. 84, în Filocalia românească, vol. II, pp. 239-240.

9 L. Uspensky, La théologie de l'icône, Paris, 1982, p. 147.

10 Adv. Haer., V 12, 4.

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan

Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† Laurenţiu

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

† Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

† Irineu

Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

† Nicolae

Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

† Petru

Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

† Iosif

Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale şi

Mitropolitul ortodox român al al Europei Occidentale şi Meridionale

† Serafim

Arhiepiscopul ortodox român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul ortodox român Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

† Nifon

Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal

† Teodosie

Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen

Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Irineu

Arhiepiscopul Alba Iuliei

† Gherasim

Arhiepiscopul Râmnicului

† Eftimie

Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

† Epifanie

Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Calinic

Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Casian

Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei

Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae

Arhiepiscopul ortodox român al celor două Americi

† Justinian

Arhiepiscop onorific, Episcopul ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului

† Ioan

Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Corneliu

Episcopul Huşilor

† Lucian

Episcopul Caransebeşului

† Sofronie

Episcopul ortodox român al Oradiei

† Nicodim

Episcopul Severinului şi Strehaiei

† Vincenţiu

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Galaction

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie

Episcopul Giurgiului

† Sebastian

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion

Episcopul Tulcii

† Petroniu

Episcopul Sălajului

† Gurie

Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Daniil

Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix

† Siluan

Episcopul ortodox român din Ungaria

† Siluan

Episcopul ortodox român al Italiei

† Timotei

Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei

† Macarie

Episcopul ortodox român al Europei de Nord

† Mihail

Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande

† Ciprian Câmpineanul

Episcop-vicar patriarhal

† Varlaam Ploieşteanul

Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Andrei Făgărăşeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Vasile Someşeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

† Marc Nemţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

† Sofian Braşoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului

† Emilian Lovişteanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioachim Băcăuanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

† Ioan Casian de Vicina

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi

† Iustin Sigheteanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului

† Ignatie

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei