Învierea lui Lazăr - prevestire a Morţii şi Învierii lui Hristos şi icoană profetică a învierii de obşte

Din tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur (†407), a Sfântului Chiril al Alexandriei (†444) şi a marelui predicator latin Petru Chrysologul (†451), Episcopul Ravenei, privind învierea lui Lazăr, reţinem următoarele idei principale:

1. Spre deosebire de învierea fiicei lui Iair şi cea a fiului văduvei din Nain, care au fost săvârşite de Domnul Iisus Hristos la scurt timp după moartea acestora şi înainte de înmormântarea lor, învierea lui Lazăr a fost făcută de Domnul Iisus, cu un scop precis, abia după patru zile de la moartea lui Lazăr, când trupul acestuia a început să se descompună şi să miroasă greu.¹

2. Domnul Iisus Hristos l‑a înviat din morţi pe Lazăr abia a patra zi de la moartea acestuia, cu scopul de a‑i ajuta pe ucenicii Săi întristaţi şi nedumeriţi să creadă în Învierea lui Hristos, după ce mai înainte le‑a spus acestora că El va fi batjocorit, bătut şi omorât la Ierusalim, dar a treia zi va învia (cf. Matei 20, 17‑19).²

3. Domnul Iisus Hristos l‑a înviat din morţi pe prietenul Său Lazăr din Betania şi pentru a le consola şi bucura pe surorile întristate ale acestuia, Marta şi Maria, dar şi pentru a le ajuta pe acestea să creadă că Iisus Însuşi va trece în curând prin moarte, însă va învia din morţi, dăruind viaţă tuturor celor morţi, la învierea de obşte sau universală.³

4. Învierea lui Lazăr este o prefigurare sau o imagine a Învierii lui Hristos Însuşi, deoarece Cel ce l‑a înviat din morţi pe omul Lazăr poate învia din morţi şi propria Sa fire omenească, El fiind Dumnezeu întrupat sau înomenit tocmai pentru a‑i mântui pe oameni de păcat şi de moarte.⁴

5. Învierea lui Lazăr este, în mod deosebit, prefigurarea sau icoana tainică a învierii de obşte, a tuturor oamenilor, la sfârșitul veacurilor, deoarece ea se referă și la trupurile putrezite sau descompuse ale oamenilor din toate timpurile și toate locurile. Această înviere de obşte sau universală a fost prezisă de mari profeți ai Vechiului Testament, ca Isaia (26, 19), Iezechiel (37, 1‑10) şi Daniel (12, 2), iar apoi vestită și dovedită de Domnul Hristos (cf. Matei 10, 8; Marcu 12, 24‑27; Luca 20, 35‑38; Ioan 5, 28‑29). Sfântul Chiril al Alexandriei spune că, atunci când Iisus a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară”, El a prevestit trâmbița arhanghelului care va vesti învierea morților la sfârșitul veacurilor (cf. 1 Corinteni 15, 52).⁵

6. Domnul Iisus a înviat din morți a treia zi, deoarece El este Domnul vieții, iar Lazăr a fost înviat din morți a patra zi, fiind slujitorul.⁶ Când Iisus a plâns pentru Lazăr cel mort, ca semn de compasiune pentru prietenul Său Lazăr (cf. Ioan 11, 35) şi consolare a surorilor sale, Marta şi Maria, El a plâns, totodată, şi pentru întreaga umanitate care sfârşeşte în moarte, deoarece omul nu a fost creat de Dumnezeu spre stricăciune (cf. Înţelepciunea lui Solomon 1, 14), ci pentru viaţă veşnică. „Domnul lăcrimează, văzând pe omul făcut după chipul Său intrat în stricăciune, ca să ne scape de lacrimile noastre. […] Iudeii socoteau că lăcrimează pentru moartea lui Lazăr, dar El lăcrima din milă pentru toată firea omenească, plângând nu numai pe Lazăr, ci cugetând la vechea întâmplare când toată firea omenească a ajuns sub moarte, căzând cu dreptate sub pedeapsa aceasta”⁷.

7. Învierea lui Lazăr a fost minunea care a impresionat cel mai mult mulțimea iudeilor care veniseră la Ierusalim pentru a serba Paştele iudaic, încât mulți „aşterneau hainele la picioarele Lui” (cf. Matei 21, 8), iar toată „cetatea s‑a cutremurat” (Matei 21, 10). Cei ce l‑au întâmpinat, cu multă bucurie şi entuziasm, pe Iisus cu ramuri de palmier și de măslin „aveau despre el o părere mai mare decât despre un proroc și ziceau: Osana, binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ioan 12, 13)”.⁸

8. Însă, pe de altă parte, învierea lui Lazăr a grăbit hotărârea luată de arhiereul Caiafa, alţi arhierei şi farisei de a‑L ucide pe Iisus, pentru că făcea multe minuni, dar şi pe Lazăr, cel înviat de El (cf. Ioan 11, 45‑50), pentru că era o mărturie concretă a minunii săvârşite de Iisus din Nazaret.

9. De aceea, după intrarea triumfală a Domnului Iisus în Ierusalim, începe Săptămâna Sfintelor Sale Pătimiri, a morții și îngropării Sale, iar în ziua întâi a săptămânii următoare (duminica), Învierea Sa din morţi (Sfintele Paşti).

Iubiți pelerini,

Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor constituie poarta luminoasă de intrare în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, lăudându‑L pe Domnul Iisus Hristos, asemenea copiilor din Ierusalim, ca fiind Biruitorul morții și Soarele Dreptății.

Înainte de călătoria Sa din Betania către Ierusalim și intrarea Sa triumfătoare în această cetate, Domnul Iisus a săvârșit „o nouă procesiune”, și anume învierea lui Lazăr, pentru a‑i scoate pe toți oamenii din întunericul morții: „Iar eu L‑am văzut astăzi pe Hristos, Soarele Dreptății și Făcătorul luminătorilor, săvârșind această nouă procesiune”, spune un teolog bizantin⁹. Așa cum Lazăr a fost rechemat la viață de Domnul Iisus Hristos, plin de iubire pentru prietenii Săi, și noi suntem chemați să ieșim din „mormântul” vieții egoiste, pentru a trăi cu bucurie ca fii ai lui Dumnezeu după har, demnitate dăruită nouă la Sfântul Botez.

Această chemare sfântă transformă pelerinajul nostru dintr‑o simplă comemorare istorică într‑o bucurie a învierii sufletului, din moartea cauzată de păcat, pentru a primi, cu inimă curată de copil, lumina neînserată a Împărăției iubirii Preasfintei Treimi.

Prezența familiilor din parohii la acest pelerinaj, bunici, părinți, copii și nepoți, împreună cu părinții duhovnicești, ierarhi, preoți și diaconi, dar și cu monahi și monahii, arată o comuniune în procesiune, o ceremonie bisericească pentru a primi o binecuvântare cerească.

În concluzie, pelerinajul de astăzi, însoțit de rugăciuni și cântări, aduce binecuvântare familiilor conjugale, comunităților parohiale, comunităților monahale și orașului întreg. În Săptămâna Sfintelor Pătimiri, care urmează, suntem chemați să primim în sufletele noastre iubirea lui Hristos Cel smerit și blând, jertfelnic și iertător. Purtând în mâini ramurile binecuvântate de Florii, să simțim duhovnicește că fiecare dintre noi este, de fapt, un pelerin al Luminii Învierii. Să așternem înaintea Mântuitorului Hristos gândurile noastre cele bune și dorința de înnoire a vieții, pentru ca, mergând împreună cu El pe calea Crucii, cu iubire smerită și milostivă, să ne învrednicim a primi și bucuria slăvitei Sale Învieri.

Vă felicităm pe toți cei prezenți la acest pelerinaj de Florii în Anul omagial, 2026, al familiei creștine. Ne rugăm Domnului Iisus Hristos să binecuvânteze casele și familiile dumneavoastră, să dăruiască părinților ajutor, bunicilor sănătate și copiilor creștere duhovnicească. Să vă pregătiți cu bucurie pentru sărbătoarea Sfintelor Paști, pentru întâlnirea sfântă cu Domnul Iisus Hristos, Cel ce a biruit moartea și ne‑a dăruit viața veșnică, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea noastră. Amin!

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române