Mesaj spiritual în timp de pandemie

Pandemia de COVID-19 este o surprinzătoare provocare în domeniile sanitar, social, politic şi economic, pe plan naţional şi internaţional.

Din cauza pandemiei, autorităţile de stat au impus măsuri dure de distanțare socială, de izolare şi de carantină, ceea ce schimbă mult viaţa şi activitatea oamenilor.

Această pandemie a produs şi încă produce multă panică, teamă de îmbolnăvire şi teamă de moarte. De aceea, starea de pandemie ne cheamă să reflectăm mai mult şi mai intens la importanţa vieţii şi a sănătăţii omului pe pământ.

În acest sens, Sfintele Scripturi ne spun că viaţa şi sănătatea oamenilor sunt daruri ale lui Dumnezeu-Creatorul, însă aceste daruri trebuie păstrate şi cultivate cu responsabilitate. Cartea Înţelepciunea lui Solomon ne învaţă că „Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu Se bucură de pieirea celor vii” (1, 13), însă, „prin invidia diavolului, a intrat moartea în lume” (2, 24), când, prin neascultare de Dumnezeu-Creatorul lor, protopărinţii Adam şi Eva au rupt comuniunea cu Dumnezeu, Cel ce este Izvorul vieţii şi al sănătăţii (cf. Facere 3, 1-6). Ca urmare, treptat, au apărut bolile şi moartea fizică a omului, precum şi perturbări în natură, cu efecte negative asupra vieţii.

Totuşi, iubirea lui Dumnezeu-Creatorul pentru umanitate şi pentru întreaga creaţie rămâne constantă în istorie, deoarece Dumnezeu doreşte eliberarea omului de păcat ca mod egoist de viaţă, de boală şi de moarte. În acest sens, Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat foarte mulţi oameni bolnavi, iar apoi a trecut El Însuşi prin suferinţă şi moarte, pentru a birui moartea din interiorul ei prin Înviere şi pentru a dărui tuturor oamenilor posibilitatea învierii (cf. 1 Corinteni 15, 22). În această perspectivă, viaţa omului pe pământ are sens deplin dacă este înţeleasă ca timp de pregătire spirituală a omului pentru a intra în iubirea şi bucuria eternă a lui Dumnezeu, dacă omul a iubit pe Dumnezeu şi pe semenii lui în timpul vieţii pământeşti (cf. Matei 25, 31-46).

În prezent, starea de pandemie poate fi înţeleasă şi ca un test sau o verificare a stării spirituale a oamenilor, mai ales a intensităţii iubirii lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. În starea de pandemie, rugăciunea este izvor spiritual de pace şi speranţă, iar solidaritatea spirituală şi materială cu cei aflați în suferinţă este izvor de curaj şi de bucurie.

Starea de pandemie ne cheamă să transformăm suferinţa în speranţă şi izolarea în dorinţă de comuniune mai multă între oameni.

Mai ales acum, când lumea trece printr-o perioadă tristă și dificilă din cauza pandemiei de COVID-19, avem nevoie de o credință mai puternică, de ajutor pentru a ne restabili sănătatea sau de a ne proteja de boli.

În acest sens, rugăciunea către Dumnezeu, Vindecătorul sufletelor și trupurilor noastre, Care este izvor de tămăduiri, este menită să ne întărească în credință, să ne înmul­țească iubirea față de Dumnezeu și față de semeni și să ne dăruiască speranță că vom trece prin această încercare cu ajutorul Lui.

Astăzi, în contextul noii pandemii de COVID-19, când vedem în jurul nostru atât de multe semne ale bolii și ale morții fizice, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toate persoanele bolnave, dar și pentru toți medicii și personalul sanitar, pentru toți voluntarii care îi ajută pe cei bolnavi și pe cei aflați în izolare, precum și pentru toți cei care lucrează cu devotament pentru sănătatea și binele ființelor umane afectate într-un fel sau altul de această pandemie.

În același timp, iubirea izvorâtă din rugăciunea pentru cei adormiţi în Domnul este mai tare decât moartea. Pomenirea în rugăciune a celor adormiţi în Domnul este un act de credinţă, de speranţă şi de iubire.

Prin urmare, chiar și atunci când suntem lipsiți de participarea fizică la serviciile religioase, ar trebui să comunicăm spiritual cu Dumnezeu prin rugăciune, ascultând și citind Cuvântul lui Dumnezeu, ascultând slujbele Bisericii, și prin multe fapte de milostenie, inclusiv prin iertarea aproapelui și împăcarea cu toți cei pe care i-am supărat, astfel încât să ne arătăm marea noastră iubire față de Dumnezeu și față de ceilalți oameni.

În acest context, Biserica suferă mult, deoarece slujitorii ei nu se pot ruga împreună în aceeași biserică, în același locaș de cult cu credincioșii. În acest sens, casele credincioșilor din parohii devin paraclise sau capele familiale care, prin rugăciune, țin legătura cu bisericile din parohii, mărturisind credința comună în Domnul nostru Iisus Hristos.

Viața și sănătatea sunt daruri sau binecuvântări de la Dumnezeu. Numai El este permanent fidel poporului Său, Cel ce nu îi trădează niciodată pe copiii Săi, întrucât este, pentru întreaga omenire, un Părinte iubitor, ajutător și iertător. La sfârșitul acestei pandemii, avem încredințarea că Dumnezeu îi va lumina pe toți oamenii să înțeleagă mai bine că numai prin credință, speranță și iubire, exprimate în fapte bune pentru ceilalți semeni, pot fi depășite perioadele de încercare și suferință și pot fi simțite pacea și bucuria Lui.

† Daniel
Patriarhul României