Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Sărbătoarea luminii, adică a sensului ultim al vieţii omului şi al universului
Sărbătoarea Învierii Domnului sau sărbătoarea Sfintelor Paşti este sărbătoarea biruinţei lui Hristos asupra păcatului, asupra iadului şi asupra morţii.
Învierea lui Hristos nu este revenirea la viaţa pământească trecătoare, amestecată cu moartea, ci este trecerea la o viaţă nouă, la viaţa cerească veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu.
Învierea lui Hristos este începutul şi temelia învierii tuturor oamenilor, la sfârşitul veacurilor. De aceea, Sfântul Apostol Pavel afirmă că „precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (1 Corinteni 15, 22).
Sărbătoarea Sfintelor Paşti este sărbătoarea luminii, adică a sensului ultim al vieţii omului şi al universului; ea ne arată că omul nu este făcut pentru a rămâne în mormânt, ci pentru a urca la cer, iar universul acesta trecător se va preface într-un cer nou şi un pământ nou.
Întrucât sărbătoarea Sfintelor Paşti este şi sărbătoarea păcii şi a bucuriei, ea ne cheamă să aducem oamenilor aflaţi în nevoi pace şi bucurie prin cuvinte frumoase şi fapte bune. Totodată, să nu uităm pe fraţii noştri români aflaţi printre străini.
Cu prilejul Sfintelor Paşti vă adresăm tuturor doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, dimpreună cu salutul pascal:
Hristos a înviat!
Mesaj de Sfintele Paşti – 2019 al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României
Titlul aparține redacției
.jpg)
