„Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm!“

În Pastorala adresată credincioşilor din Episcopia Oradiei, Preasfinţitul Episcop Sofronie vorbeşte despre Lumina pascală primită de credincioşi ca imagine a nevăzutei, neapropiatei, neînseratei lumini necreate, dumnezeieşti, o reflectare a negrăitei slave a Preasfintei Treimi.

După cum arată Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, în Scrisoarea pastorală adresată credincioşilor la praznicul Învierii Domnului, Evangheliile mărturisesc despre Hristos ca fiind Lumina. De asemenea, aşa cum arată ierarhul, în Evanghelii, "Mântuitorul Însuşi mărturiseşte despre Sine: "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (Ioan 8, 12)". De asemenea, în convorbirea cu Nicodim (Ioan 3, 1-21), "Mântuitorul, vorbind despre faptul că "n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea" (Ioan 3, 17) şi că "cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 3, 18), destăinuie în ce constă judecata, prin trimiterea la raportul antagonic dintre Lumina divină şi întunericul păcatelor oamenilor: "Aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume, şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele" (Ioan 3, 19)".

De asemenea, Mântuitorul arată că "Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt" (Ioan 9, 5). Iisus mărturiseşte despre sine "Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric" (Ioan 12, 46), după cum arată PS Sofronie, care aminteşte şi alte numeroase referiri din Evanghelii în care Mântuitorul Iisus este arătat ca Lumină.

Chemarea de a aduce lumină în întunericul lumii

În Pastorala către credincioşi, Episcopul Oradiei arată că "Lumina necreată a lui Hristos, Lumina Preasfintei Treimi, străluceşte în Sfânta Biserică, în slava Bisericii triumfătoare din ceruri şi în mărturisirea plină de bucurie a Bisericii luptătoare de pe pământ, în soborul Sfinţilor lui Dumnezeu, în inimile rugătorilor ce se îndeletnicesc cu liniştirea, în smerenia şi discreţia tuturor faptelor bune ale creştinilor, în dulcea curgere şi neîncetata toarcere a rugăciunii Bisericii, în mărturia plină de har a Învierii lui Hristos, dată de către Sfinţii Îngeri, de către Toţi Sfinţii, de către toţi iubitorii Învierii, în sfântă rugăciune euharistică: "Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea, că, ori de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, moartea Mea veţi vesti, învierea Mea veţi mărturisi"".

Preasfinţitul Sofronie arată că dreptmăritorii creştini au chemarea de a aduce lumină în întunericul lumii, amintind cuvintele Mântuitorului: "Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă" (Matei 5, 14). Astfel, "Lumina cuvintelor Mântuitorului, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, ce străluceşte întru nespusă şi nepământească frumuseţe în Predica de pe munte, ne luminează şi pe noi, descoperindu-ne chemarea sfântă pe care o avem, ca dreptmăritori creştini, de a lumina, ca nişte faruri cu bună lumină, în întunericul lumii, în noaptea păcatelor, peste întinderile tulburi ale mării patimilor: "Nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă"" (Matei 5, 15).

Astfel, chemarea devine poruncă sfântă, după cum arată PS Sofronie: "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (Matei 5, 16).

Ierarhul susţine că "aşa se cuvine să stăm şi să facem, în lumea noastră aflată în derivă, în societatea secularizată de astăzi, în mijlocul fraţilor noştri în umanitate, în omenirea de acum, mult chinuită şi îndelung biciuită de atâtea rele, sfâşiată de prea multe patimi şi istovită, în urma atâtor păgubitoare alergări şi zadarnice căutări de sens şi lumină, în locuri din care acestea lipsesc cu desăvârşire sau sunt prea palide imitaţii, dezbrăcate de fond, putere, consistenţă".

"Să ne luminăm cu prăznuirea!"

În finalul Pastoralei sale, PS Sofronie arată că se cuvine "în Ziua Învierii, Ziua bucuriei noastre şi a veseliei, dar, să ne îmbrăcăm şi noi, dimpreună cu întreaga Biserică Ortodoxă, în lumina Învierii şi să ne luminăm sufletele cu neînserata lumină a lui Hristos Mântuitorul şi să cântăm cu toţii cântarea cea pururea nouă a Învierii: "Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă"".

De asemenea, ierarhul îndeamnă ca în Ziua Învierii, precum arată troparul, "să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le".