Orbul din naştere, luminător prin credinţă şi mărturisire

„Evanghelia de astăzi este minunată prin faptul că ne pune în faţă o lucrare a lui Dumnezeu prin care orbul, nevăzătorul din naştere, devine luminător al multora, prin credinţă şi mărturisire”, a reliefat Preafericitul Părinte ­Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în predica rostită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, duminică, 24 mai. Preafericirea Sa a explicat că Evanghelia Duminicii a 6-a după Paşti, a Vindecării orbului din ­naştere, ne arată în esenţă că „orbul vindecat mărturiseşte dumnezeirea lui Iisus Hristos”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Evanghelia Vindecării orbului din naştere (Ioan 9, 1-38) conţine trei învăţături principale. „În primul rând, Evanghelia ne arată că boala nu este totdeauna o urmare a păcatului, ci poate fi şi un prilej de lucrare tainică a lui Dumnezeu în lume, pentru întărirea credinţei oamenilor. În al doilea rând, Evanghelia ne arată că vindecarea orbului din naştere face din acesta un credincios şi un mărturisitor al dumnezeirii lui Iisus Hristos. În al treilea rând, înţelegem din Evanghelia de astăzi că, de fapt, credinţa este o vedere duhovnicească a prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu în lume şi în viaţa oamenilor, precum şi o arvună a bucuriei din Împărăţia cerurilor”.

Patriarhul României a explicat motivele pentru care Hristos-Domnul l-a trimis pe acel nevăzător din naştere la scăldătoarea Siloamului. „Acest orb din naştere a fost trimis de Mântuitorul Iisus Hristos la scăldătoarea Siloamului pentru ca să vadă şi cei din jurul Lui cât de smerit şi cât de credincios este acest om. Îndată ce Iisus i-a spus: «mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis)» (Ioan 9, 7), el nu a întrebat: cum voi ajunge, Doamne, acolo, că eu nu văd? Nici nu a întrebat: de ce trebuie să merg acolo? Ci, cu multă smerenie şi cu multă credinţă, a făcut ceea ce i s-a spus (...). Acest orb, odată vindecat, mai are şi o altă vedere, şi anume, vederea duhovnicească a credinţei”, a spus Preafericirea Sa. În continuare, Părintele Patriarh Daniel a subliniat că Domnul Iisus Hristos lucrează în mod minunat, folosind infirmitatea orbului din naştere pentru a arăta lucrarea lui Dumnezeu. „Un om orb din naştere, un infirm, ajunge să-L mărturisească pe Hristos şi să creadă în El, în timp ce fariseii invidioşi, deşi erau sănătoşi fizic, refuzau să creadă că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că este Mesia cel profeţit de proroci. Evanghelia pune în contrast credinţa acestui orb din naştere care a fost vindecat şi necredinţa fariseilor care aveau vedere trupească, dar persistau într-o orbire duhovnicească. Deodată cu dobândirea vederii trupeşti, orbul din naştere mai primeşte şi vederea duhovnicească a credinţei, adică a simţirii prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu în lume”.

„Un dascăl al smereniei, răbdării, credinţei şi mărturisirii curajoase”

Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat apoi că Sfinţii Părinţi au văzut în scăldătoarea Siloamului o preînchipuire sau o prefigurare a Sfintei Taine a Botezului „prin care cei botezaţi sunt vindecaţi şi iertaţi de păcatul strămoşesc şi sunt luminaţi spre o viaţă nouă, viaţa harică în Hristos şi în Duhul Sfânt. De aceea, în primele veacuri, Botezul se chema şi Sfânta Luminare. Scăldătoarea se numea Siloam, adică în limba ebraică trimis (...). Acest orb din naştere este trimis la scăldătoarea numită Trimis pentru că el, după vindecare, va fi un trimis al lui Hristos în lume, în poporul iudeu, ca să mărturisească dumnezeirea lui ­Iisus Hristos”. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai subliniat că orbul vindecat este pentru noi un dascăl al smereniei, răbdării, credinţei şi mărturisirii curajoase a dumnezeirii lui Hristos.

Totodată, Părintele Patriarh Daniel a vorbit şi despre importanţa credinţei şi a mărturisirii lui Hristos într-o lume marcată de ateism, secularizare şi nihilism. „Evanghelia de astăzi este minunată prin faptul că ne pune în faţă o lucrare a lui Dumnezeu prin care orbul, nevăzătorul din naştere devine luminător al multora prin credinţă şi mărturisire. El contrastează cu cei care se află în orbire duhovnicească. Astăzi, necredinţa, ca incapacitate a unor oameni de a recunoaşte că Dumnezeu este Făcătorul cerului, al pământului şi al omului, se manifestă în multe moduri, şi anume: ateism sau ostilitate faţă de religie, nihilism sau indiferenţă faţă de valorile religioase, secularizare sau diminuare a importanţei vieţii spirituale în viaţa credincioşilor. Însă, oamenii care au trecut prin suferinţă şi au simţit ajutorul lui Dumnezeu ca vindecare, ca alinare a durerii, ca schimbare a vieţii şi ca arvună a dobândirii mântuirii prin suferinţă şi pocăinţă, aceştia devin mărturisitori ai lucrării lui Dumnezeu în lume. Este bine să mărturisim credinţa şi să ne întărim în credinţă, nu doar prin suferinţă, ci şi prin mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le primim de la El şi, în primul rând, pentru darul vieţii şi pentru darul sănătăţii”.

La final, Preafericirea Sa a precizat că Evanghelia Duminicii a 6-a după Paşti ne îndeamnă să fim alături de cei care suferă, de cei care sunt infirmi şi, în general, de toţi aceia care au multe neajunsuri în viaţa lor.