„Sfinții nu concurează între ei, ci sunt în comuniune desăvârșită de iubire”

Biserica Ortodoxă Română i-a sărbătorit pe 30 ianuarie, în mod deosebit, pe Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a evidențiat că Biserica are evlavie față de cei trei ierarhi pentru că aceștia sunt mari dascăli ai lumii, apărători ai credinței ortodoxe și ai demnității umane, iar familiile din care au provenit sunt modele pentru cele de astăzi. 

În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală, cu prilejul sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce Biserica Ortodoxă a rânduit ca acești mari sfinți ierarhi să fie prăznuiți împreună într-o singură zi (30 ianuarie): „Această hotărâre a fost luată la sfârșitul secolului al 11-lea, începutul secolului al 12-lea, pe când domnea în Bizanț un împărat care dorea liniște în imperiu pentru că exista o tulburare mare. Credincioșii din timpul împăratului Alexie Comnenul (1081-1118) se certau între ei care dintre cei trei sfinți, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, ar fi cel mai mare. Unii îl lăudau pe Sfântul Vasile spunând că este învățat și este un om al cuvântului unit cu fapta, mai ales prin opera sa filantropică, deoarece el a construit lângă orașul Cezareea Capadociei un așezământ filantropic format din mai multe instituții, mai multe clădiri, în care erau primiți străinii, erau îngrijiți bolnavii, bătrânii și copiii. Această lucrare s-a numit Vasiliada și a fost pentru prima dată în istorie când cineva a organizat milostenia sub formă instituțională permanentă, nu doar spontană și de moment. (…) Alții spuneau că Sfântul Vasile cel Mare era prea aspru în privința regulilor, canoanelor, și că mai milostiv și îngăduitor era Sfântul Ioan Gură de Aur, care chema pe oameni la pocăință, dar nu era atât de sever în aplicarea penitenței sau regulilor de pocăință. Alții spuneau că, dimpotrivă, mai mare decât acești doi este Sfântul Grigorie Teologul, de Dumnezeu Cuvântătorul, care cunoștea toată filosofia vremii sale și care avea o exprimare foarte elegantă, foarte atrăgătoare, fiind un foarte bun predicator și un teolog de mare profunzime, care a explicat pe înțelesul oamenilor taina Sfintei Treimi, sau învățătura ortodoxă despre Sfânta Treime, mai ales prin cele cinci cuvântări ale sale ținute la Constantinopol. Sfântul Grigorie Teologul era considerat cel mai cult dintre toți, cel mai profund în gândire și cel mai destoinic în exprimare, considerată elegantă, artistică, frumoasă. Cearta aceasta a continuat mai multă vreme, încât credincioșii s-au împărțit în grupuri: vasilieni, grigorieni și ioanieni. Au devenit grupuri partizane de prețuire a unuia dintre cei trei”. 

Dezbinarea produsă între credincioși a fost vindecată printr-o minune săvârșită tocmai de cei trei ierarhi. „Acești trei ierarhi s-au arătat Mitropolitului Ioan al Evhaitelor și i-au spus că trebuie să stabilească o sărbătoare comună pentru toți trei, ca toți laolaltă să fie cinstiți și să înceteze vrajba și cearta dintre credincioși. Sărbătoarea aceasta a fost instituită ca urmare a inițiativei Sfinților Trei Ierarhi înșiși. Ei s-au arătat lui Ioan al Evhaitelor și au cerut lucrul acesta. Ei ne învață că sfinții nu concurează între ei, ci se completează și că sunt în comuniune desăvârșită de iubire în fața Preasfintei Treimi. Ei au lucrat în lume cu harul Prea­sfintei Treimi și au vestit fiecare în parte Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat faptul că Sfinții Trei Ierarhi, deși au caracter diferit, au foarte multe asemănări. „În primul rând, toți trei s-au născut în familii evlavioase. În al doilea rând, au avut o bogată cultură teologică și profană. În al treilea rând, au trăit o viață duhovnicească intensă. În al patrulea rând, au tâlcuit și apărat credința ortodoxă și unitatea Bisericii prin scris și prin predici în fața ereziilor. În al cincilea rând, au chemat pe oameni la pocăință, la viețuire sfântă și la milostenie. În al șaselea rând, deși aveau o sănătate șubredă, au avut un zel misionar, pastoral și social-filantropic foarte puternic. Ei sunt nu numai pentru școlile de teologie modele, ci și pentru toți păstorii, pentru toți ierarhii, preoții și slujitorii Bisericii noastre”, a explicat Preafericirea Sa. 

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că sfinții pomeniți au avut o mare binecuvântare prin faptul că s-au născut din părinți creștini, evlavioși și harnici: „Mamele creștine din secolul 4 au avut o conștiință a responsabilității materne pentru a crește copiii în credință și a-i face iubitori de Hristos și de Biserică și a-i îndemna să fie și milostivi. Toți acești trei Sfinți Părinți, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, i-au apărat pe săraci, pe văduve, pe oamenii necăjiți, pe bolnavi, au apărat demnitatea umană atunci când aceasta a fost umilită în istorie de patimi, de lăcomie, de nedreptate. Aici se vede educația părinților care au fost milostivi și i-au învățat să fie milostivi și pe copiii lor. (…) Acești Sfinți Părinți sunt dascăli nu numai pentru monahi, nu numai pentru teologi, ci și pentru toate persoanele. De aceea, sunt mari dascăli ai lumii, iar în mod deosebit, familiile lor sunt model pentru familiile de astăzi”.