Sfântul Simeon (†107) era fiu al lui Cleopa, fratele bun al lui Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, după cum mărturisesc scriitorii Eusebiu de Cezareea, Gheorghe Chedrin şi Nichifor Xantopol. După
Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim; Sfinţii Mucenici Acachie şi Codrat
Arătarea semnului Sfintei Cruci s-a întâmplat după moartea dreptcredinciosului împărat Constantin cel Mare (306-337), când fiul său, Constanţiu (337-361), luând împărăţia, a primit totodată învăţătura greşită a lui Arie. Astfel, în anul 351 s-a făcut acest semn minunat în sfânta cetate a Ierusalimului, în duminica Cincizecimii, care căzuse în acel an pe 7 mai. Semnul Sfintei Cruci, a cărui lăţime şi lungime erau la fel, a stat deasupra sfântului munte al Golgotei, pe care Domnul Iisus Hristos a fost răstignit, şi apoi s-a lungit până la Muntele Măslinilor. Văzând acestea, toţi creştinii într-un glas Îl preamăreau pe Dumnezeu, iar Sfântul Chiril al Ierusalimului i-a trimis o scrisoare împăratului, sfătuindu-l să se alăture credinţei ortodoxe. Sozomen istoricul a scris că datorită arătării pe cer a Sfintei Cruci, mulţi păgâni s-au botezat în numele Preasfintei Treimi. Astăzi îl pomenim şi pe Sfântul Codrat, mucenic al lui Hristos, care a pătimit în timpul împăratului Valerian (253-259). Pentru credinţa sa a fost prins şi chinuit cumplit. Într-una din zile, Sfântul Codrat a fost silit de păgâni să aducă jertfe zeilor într-un templu, dar el intrând în acea capişte a sfărâmat toţi idolii de acolo. Drept aceea, a fost bătut cu vine de bou şi spânzurat de mâini. Văzând curajul său, mai mulţi păgâni au crezut atunci în Iisus Hristos Domnul. De acolo, sfântul a fost dus de către dregător la Apoloniada, unde iarăşi a fost chinuit. I s-au turnat sare şi oţet pe răni, apoi a fost frecat cu ţesături de păr şi ars pe tot trupul. Văzând că nu moare, păgânii l-au întins pe un grătar de fier înroşit în foc, i-au turnat deasupra untdelemn şi smoală clocotite, iar apoi i-au tăiat capul. Şi aşa Sfântul Codrat şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.