Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Sinaxar Sfântul Mucenic Laurenţiu arhidiaconul; Sfântul Sfinţit Mucenic Xist, Episcopul Romei; Sfântul Mucenic Ipolit

Sfântul Mucenic Laurenţiu arhidiaconul; Sfântul Sfinţit Mucenic Xist, Episcopul Romei; Sfântul Mucenic Ipolit

Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 10 Aug, 2018

Sfântul Mucenic Laurenţiu a trăit în zilele împăratului Valerian (253-260). Pornindu-se prigoană împotriva creştinilor, Fericitul Xist al 2-lea, Episcopul Romei, a poruncit lui Laurenţiu, arhidiaconul său, care era de neam din Spania, să chivernisească vistieria Bisericii şi să se îngrijească de săraci. Atunci, Laurenţiu a strâns toate bunurile Bisericii şi le-a împărţit la săraci. Când împăratul s-a întors din Persia a poruncit să fie adus la el Fericitul Xist al 2-lea, care, nevrând nicidecum să se lepede de Hristos, a primit moarte mucenicească, tăindu-i-se capul. Apoi, l-au adus şi pe Laurenţiu arhidiaconul şi l-au întrebat despre sfintele odoare ale Bisericii, iar el a răspuns că Biserica are multe avuţii de seamă pe care, dacă îi vor da timp, le va aduna de pe unde sunt şi le va aduce înaintea lui. După trei zile, Laurenţiu a venit înaintea împăratului cu o mulţime de săraci, orbi, şchiopi, văduve şi orfani, care trăiau din milosteniile Bisericii. Şi arătându-i pe aceştia, a zis împăratului: „Iată comorile cele de mult preţ ale Bisericii noastre, avuţii pe care furii nu le fură şi rugina nu le strică şi care vor preţui mai mult în faţa Dreptului Judecător”. Văzând acestea, Valerian a poruncit ca Laurenţiu să fie întemniţat. Şi închis fiind, arhidiaconul i-a vindecat pe toţi cei care veneau la el. Iar tribunul Calinic, care a văzut toate acestea, a crezut în Hristos şi s-a botezat. După toate acestea, Sfântul Laurenţiu a fost cumplit chinuit. Pentru că nu a vrut să jertfească idolilor, păgânii l-au întins pe un grătar de fier încins în foc, iar sfântul, mulţumind Domnului, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.